Mihail Kalinin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihail Ivanovici Kalinin (în limba rusă: Михаи́л Ив́анович Кали́нин) (19 noiembrie (7 noiembrie calendarul iulian) 1875–3 iunie 1946) a fost un revoluţionar bolşevic şi politician sovietic.
S-a născut într-o familie ţărănească evreiască din Verhniaia Troiţa (Верхняя Троица), gubernia Tverskaia, Rusia. S-a mutat în Sankt Peterburg în 1889 şi a devenit muncitor metalurg. În 1898 a intrat în rândurile Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (РС-ДРП). Din martie 1919 până în 1938 a fost Preşedintele Comitetului Executiv Unional, şeful oficial al statului, denumirea neoficială fiind aceea de "căpetenia întregii uniuni" (всесоюзный староста). Titlul a fost schimbat mai târziu în Preşedintele Prezidului Sovietului Suprem. Kalinin a rămas şef al statului până în 1946. Kalinin a fost membru supleant al Politburo din 1919 până în 1925, când a devenit membru plin. A rămas membru până în 1946.
În timpul Marii Epurări, mulţi cetăţeni i-au scris lui Kalinin petiţii în care era cerută reconsiderarea soartei unor condamnaţi. Intervenţiile lui Kalinin au fost de ajutor condamnaţilor, ceea ce i-au adus supranumele de "Kalinin, bunicul binevoitor" (în timp ce Stalin era "părintele drag" al tuturor cetăţenilor sovietici). În acelaşi timp însă, Kalinin, alături de alţi membri ai Politburo-ului, semna liste care aprobau execuţiile individuale sau de grup (precum cele care autorizau masacrul de la Katyn).
S-a retras din viaţa publică în 1946 şi a murit la scurtă vreme după aceea la Moscova. A fost îngropat în necropola de la Zidul Kremlinului. Oraşul Tver a purtat numele politicianului sovietic din 1931 până în 1990. Fostul oraş german din Prusia Răsăriteană Königsberg, cucerit în 1945 de Armata Roşie şi încorporat în Uniunea Sovietică, a fost rebotezat Kaliningrad în onoara sa.