London Underground

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Numele de "tube" ("tub") provine de la forma tunelurilor

Rondelul roşu, simbolul Metroului londonez; în imagine un panou indicând numele staţiei Westminster.

London Underground (Metroul londonez) este cea mai veche reţea de metrou din lume şi în acelaşi timp o componentă cheie a sistemului de transport în comun în Londra. Este numit în mod familiar şi the Tube. Pe lângă funcţia sa practică, Metroul londonez este şi un monument istoric şi o atracţie turistică de sine stătătoare.

[modifică] Istoric

Istoria Metroului londonez începe cu Metropolitan Railway, prima cale ferată subterană pentru transport de pasageri din lume. Metropolitan Railway a început să funcţioneze la 10 ianuarie 1863 între staţiile Paddington şi Farringdon. Linia s-a extins treptat, ajungând ca în 1880 să transporte peste 40 de milioane de călători anual. Metropolitan Railway a evoluat în ceea ce azi este cunoscută drept Metropolitan line.

Imediat după inaugurarea Metropolitan Railway s-a trecut la construcţia altor linii, care azi formează District Line, Hammersmith & City Line şi East London Line. În 1884 s-a încheiat şi construcţia "cercului" care ocoleşte zona centrală a Londrei, astăzi Circle Line.

Tunelele aceste linii au fost construite prin săparea de şanţuri la suprafaţă şi acoperirea acestora; ca urmare se află la mică adâncime. Datorită avansului tehnic, în anii 1880 s-a putut trece la săparea tunelelor de adâncime mare, aşa numitele "tuburi". Prima asemenea linie, City & South London railway, s-a deschis în 1890. Astăzi, aceasta este parte din Northern Line. Au mai urmat şi alte linii în anii următori.

Fiecare linie era operată de o companie diferită, ceea ce producea destule neplăceri, pasagerii fiind nevoiţi să iasă la suprafaţă pentru a schimba o linie cu alta. Magnatul american Charles Yerkes a cumpărat majoritatea aceste companii, consolidându-le într-una singură numită Underground Electric Railways of London Company Ltd., la 9 aprilie 1902.

În 1933 a apărut corporaţia publică London Passenger Transport Board, sub tutela căreia au fost plasate companiile operatoare de trenuri de metrou.

În timpul celui de-al doilea război mondial, staţiile de metrou au servit ca buncăre pe timpul raidurilor aeriene, sau chiar ca fabrici de muniţii.

După război, numărul călătorilor a crescut constant, ajungându-se la dese perioade de congestie. S-au construit noi linii de adâncime, Victoria Line în anii 1960 şi Jubilee Line în anii 70, extinsă în 1999. De asemenea, linia Piccadilly a fost extinsă până la aeroportul Heathrow.

Din anul 2000, Metroul londonez este în proprietatea şi administrarea companiei publice de transport a Londrei mari, Transport for London (TfL). Liniile de metrou au fost parţial privatizate în 2003, printr-un parteneriat public-privat între TfL şi două consorţii de firme, Metronet respectiv Tube Lines. Parteneriatul are ca scop principal renovarea totală a şinelor, a instalaţiilor de semnalizare, a staţiilor şi a ramelor de tren de pe toate cele 12 linii de metrou. Investiţia este enormă (de ordinul zecilor de miliarde de lire sterline), iar renovarea se preconizează să se încheie în anii 2020.

[modifică] Informaţii practice

Metroul în staţia Green Park.

[modifică] Reţeaua

London Underground deserveşte un număr de 12 linii. Acestea se pot clasifica în două tipuri: superficiale şi de adâncime. Liniile superficiale se află la aproximativ 5 m sub pământ şi au fost construite prin săpare şi acoperire. Ecartamentul acestor linii este cel normal. Liniile de adâncime sunt executate în tunele circulare, şi se află la adâncimi de 20 până la 50 m. Diametrul tunelelor este mic, de doar 3.6 m în unele cazuri, de aceea şi ecartamentul şinelor este mai mic decât cel standard.

Metroul rulează în subteran în zona centrală a Londrei şi iese la suprafaţă în suburbii, cu excepţia liniilor Victoria şi Waterloo & City, care sunt subterane pe toată lungimea lor.

Marea majoritate a reţelei de metrou se găseşte la nord de Tamisa, întrucât terenul accidentat nu a permis dezvoltarea reţelei feroviare clasice (de suprafaţă) în acea zonă. Prin comparaţie, sudul Londrei este foarte bine deservit de curse feroviare suburbane.

Hărţi ale reţelei de metrou pot fi găsite pe situl TfL.

Următorul tabel descrie fiecare linie, indicând şi culoarea cu care este reprezentată pe harta metroului.

[modifică] Legături externe

• Situl oficial London Underground
• Hărţi ale reţelei
• London metro map at metros.hu