Loara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Loara în Franţa

Loara (pronunţat/lwaʁ/, franceză Loire), este cel mai lung râu din Franţa având peste 1000 km şi un bazin de peste 117.000 km², mai mult de o cincime din ţară. Partea centrală a văii Loarei a fost adăugată la lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO la data de 2 decembrie 2000.

Cuprins

1 Originea numelui
2 Geografie
- 2.1 Afluenţi
- 2.2 Locuri traversate
3 Legături externe

[modifică] Originea numelui

Numele Loara provine din Limba lationă, fiind numită de romani Liger, care este la rândul său transcrierea denumirii native galeze a numelui râului. denumirea galeză provine din cuvântul galez liga, ce înseamnă "sediment, depunere, aluviune", şi este sursa cuvântului francez lie, care la rândul lui este sursa cuvântului englez lees ambele cu sensul de depunere.

În limba franceză un adjectiv derivat din denumirea râului este ligérien, ca de exemplu în le climat ligérien ("climatul Văii Loarei"), un climat considerat ca fiind cel mai plăcut din partea nordică a Franţei, cu ierni mai calde şi în general extreme de temperatură mai reduse faţă de climatul continental mediu.

[modifică] Geografie

Râul izvorăşte din Masivul Central în partea sa de nord-est, curge spre nord prin regiunile Roanne şi Nevers până la Orléans şi apoi corteşte spre vest prin Tours şi se varsă în Oceanul Atlantic la Nantes. Iregularităţile râului au rezultat deseori în inundaţii serioase, în special în 1856, 1866 şi 1910.

Spre deosebire de cele mai multe râuri din vestul Europei, pe Loara sunt foarte puţine baraje sau ecluze care să creeze obstacole în calea curgerii naturale a râului. Barajul Villerest , construit în 1985 câţiva kiloşetrii la sud de Roanne, a jucat un rol important în prevenirea inundaţiilor în perioada recentă.