Limba chineză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Chineză (汉语/漢語, Hànyǔ；中文, Zhōngwén)
Vorbită în:	China, Taiwan, Singapore, Indonezia, Malaezia şi alte ţări din întreaga lume.
Regiune:	Asia de Est
Număr de vorbitori:	1,3 miliarde
Loc:	1 (dacă este considerată ca o singură limbă)
Clasificare genetică:	Limbi sino-tibetane
Statut oficial
Limbă oficială în:	China, Taiwan, Singapore
Reglementată de:	-
Coduri de limbă
ISO 639-1	zh
ISO 639-2	chi (B) / zho (T)
SIL	-
Hartă indisponibilă
Vezi şi: Limbă - Listă de limbi

Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume, fiind limba oficială în Republica Populară Chineză, Taiwan şi una din limbile oficiale în Singapore. Deasemeni, este una din limbile oficiale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Din populaţia Chinei, aproximativ 95% sunt vorbitori de chineză.

[modifică] Chineza este o limbă sau un grup de limbi?

Pe teritoriul Chinei se vorbesc mai multe dialecte ale chinezei, care din anumite puncte de vedere ar putea fi interpretate ca limbi înrudite. Diferenţele dintre dialectele chineze fac imposibilă înţelegerea verbală, fiind comparabile cu diferenţele dintre limbile romanice. Pe de altă parte, scrierea este comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezeşti indică numai sensul, nu şi rostirea. Astfel, doi chinezi vorbind dialecte diferite se vor putea înţelege în scris, chiar dacă nu se pot înţelege verbal.

Dialectul mandarin vorbit în Beijing este promovat de guvern ca limbă vorbită pe întreg teritoriul Chinei, cît şi în Taiwan şi Singapore. Odată cu întărirea curentului politic pro-independenţă în Taiwan, în această insulă a început să se folosească mai des dialectul local.

În Sudul Chinei este vorbit dialectul cantonez, care este limba principală vorbită din Hong Kong şi Macao.