Iuruci
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iurucii sunt un grup etnic nomad care populează regiunile muntoase din Anatolia turcească. Până de curând iurucii puteau fi intâlniţi şi în acele regiuni ale sud-estului european învecinate cu Turcia cum ar fi Tracia, Macedonia, Bulgaria sau Bosnia-Herţegovina. Unii antropologi i-au semnalat şi în Dobrogea secolului al XIX-lea. Iurucii sunt crescatori de oi, a caror turme le păstoresc în cicluri de transhumanţă succesive din zonele de campie litorale inspre platourile montane de mare altitudine care dealtfel constituie baza lor permanentă.
Cuprins |
[modifică] Nume şi istorie
Numele de iuruc vine de la turcescul yürümek care inseamnă "a peregrina", a "hoinări", desi aceştia nu vagabondează propriu-zis ci doar îşi conduc turmele spre a le proteja de intemperii şi hrăni in acele zone care sunt favorablile pastoritului in diferitle cicluri climaterice ale anului. In Evul Mediu iurucii nu erau doar pastori inofensivi ci purtau arme fiind rebeli si uneori avand un caracter belicos, razboinic. Dinastiile lor princiare au reusit ocazional sa se impuna local devenind emiri sau chiar padişahi in Persia sau in ceea ce e Turkmenistanul de azi. Neavând o civilizatie urbana iurucii au decăzut treptat, azi multe din triburile iniţiale fiind decimate sau intr-o stare precară de semi-dispariţie.
[modifică] Iuruci sau turcomani?
Cel mai adesea iurucii sunt denumiti şi turcomani sau turcmeni. De altfel ei însişi se denumesc pe limba lor "Yörük Türkmen". Deşi de origine turcica, ei se diferenţiaza de turcii selgiuci propriu zişi apartinand mai degraba ramurii oguze. Unii istorici îi asociază uzilor, cumanilor sau pecenegilor din Evul Mediu. În Iranul de azi, triburi transhumante cum ar fi Afshari sau Qashgai sunt tot de origine turcomană, şi se înrudesc îndeaproape cu iurucii din Turcia.
[modifică] Conexiunea fino-ugrică
Iurucii fac parte dintr-un mozaic complex de etnii azi sedentarizate sau semi-migratoare, uneori greu de deosebit una de alta si care se extind incepând din Balcani, Asia mică, Caucaz, Iran, Marea Caspica si pana in Urali si dincolo in stepele Asiei Centrale înspre Marea Aral. Iurucii de azi in Turcia se deosebesc de turcii propriu-zisi prin acea ca au tenul de culoare mai deschisa, uneori sunt blonzi, neavând cel mai adesea trăsaturi mongolo-turanice, şi în consecinţă greu de distinşi de europeni, asemănători intrucâtva ciuvasilor, permienilor mordvinilor, carelienilor sau udmurţilor din Urali sau chiar cu triburile arctice de păstori de reni de mai la nord înspre Cercul Polar, care uneori au fost descrisi drept finlandezi sau mai degrabă "finici tartarizaţi". Alţii îi aseamană bulgarilor de pe Volga sosiţi in Europa medievală sau chiar secuilor din estul provinciei române Transilvania.
[modifică] Ipoteze si speculaţii: iuruci, saracaciani, megleno-români
Antropologul Arnold van Genep susţinea că saracacianii (aromâni grecizaţi) s-ar fi amestecat în secolul al XVII-lea în munţii Rodopi si Pelagonia (Macedonia) cu o parte a iurucilor asimilându-i în mare parte. Fenomenul s-a petrecut şi în sens invers: un grup de iuruci ar fi contribuit tot în secolul al XVII-lea la convertirea meglenoromânilor din satul Nânta din Macedonia la religia musulmană. Aceştia au fost expulzati din Grecia in anul 1923 fiind stabiliţi azi in Tracia de Est (parte a Turciei) şi unde au fost identificaţi si intervievaţi in urma cu câţiva ani de geograful german Thede Kahl.
