Ion Caraion
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Caraion s-a născut la 24 mai 1923, în comuna Ruşavăţ (azi Vipereşti), satul Pălici, judeţul Buzău, numele său fiind un pseudonim literar, numele sau real fiind Stelian Diaconescu
Cuprins |
[modifică] Opera poetica
Între 1935-1942 urmează cursurile Liceului „B.P.Hasdeu” din Buzău, unde, din 1941, împreună cu Al. Lungu, redactează revista de poezie „Zarathustra”
Debutează, în 1943, cu volumul de versuri „Panopticum” (Editura „Prometreu”); urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie şi lucrează la ziarul „Timpul”
Din 1945 este secretar general de redacţie la revista „Lumea” (director G. Călinescu) iar în 1947 este numit şef de presă la Editura Fundaţiilor Regale (directorul editurii: Al. Rosetti)
Editează, împreună cu Virgil Ierunca revista de poezie în cinci limbi „Agora”, în care publică prestigioşi poeţi şi eseişti din ţară şi străinătate (revista a fost interzisă)
Publică două virulente articole: „Criza culturii” şi „Criza omului” în ziarul „Jurnalul de dimineaţă”
Între 1950 şi 1955 face închisoare la Canal şi minele de plumb de la Cavnic şi Baia Sprie (în urma unei condamnări politice). Se pare ca ar fi fost turnat de Stefan Augustin Doinaş
Până în martie 1958 este redactor al publicaţiilor Societăţii „Limbă şi literatură”, apoi este condamnat din nou, până în 1964
„Redebutează” în 1966 cu volumul de versuri „Eseu”. Scrie şi publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera” anii ce i s-au furat prin puşcării.
În 1981, familia Caraion primeşte azil politic în Elveţia şi se stabileşte la Lausanne, unde scriitorul editează revistele internaţionale „Don Quijote” şi „Correspondence”
Se stinge din viaţă, la Lausanne, în 21 iulie 1986.
[modifică] Opere poetice
[modifică] Versuri
- „Panopticum” – Editura „Prometeu”, 1943
- „Omul profilat pe cer” – Editura „Forum, 1945
- „Cântece negre” – Editura Fundaţiilor Regale pentru Literatură şi Artă, 1947
- „Eseu” – Editura pentru Literatură, 1966
- „Dimineaţa nimănui” – Editura Tineretului, 1976
- „Necunoscutul ferestrelor” – Editura pentru Literatură, 1969
- „Cârtiţa şi aproapele” – Editura Eminescu, 1970
- „Selene şi Pan” – Editura Eminescu, 1971
- „Deasupra deasuprelor” – Editura Litera, 1971
- „Cimitirul din stele” – Editura Cartea Românească, 1971
- „Munţii din os” – Editura Cartea Românească, 1972
- „Frunzele din Galaad” – Editura Dacia, 1973
- „Poeme” – Editura Albatros, 1974
- „Marta, fata cu poveşti în palme” – Editura Ion Creangă, 1974
- „O ureche de dulceaţă şi-o ureche de pelin” – Editura Ion Creangă, 1976
- „Lucrurile de dimineaţă” – 1978
- „Interogarea magilor” – Editura Cartea Românească, 1978
- „Lacrimi perpendiculare” – Editura Minerva, 1978
- „Cântecul singurei” – Editura Eminescu, 1979
- „Dragostea e pseudonimul morţii” – Editura Cartea Românească, 1980
- „Apa de apoi” – Editura Cartea Românească, 1991
- „Postume” – Editura Adevărul, 1995
- „Omul profilat pe cer” – Editura Eminescu, 1995
- „Cimitirul din stele” – Editura Eminescu, 1996
- „Exil interior” – Editura Libra, 1997
[modifică] Eseuri, critică literară, jurnale
- „Duelul cu crinii” – Editura Cartea Românească, 1972
- „Enigmatica nobleţe” – Editura Eminescu, 1974
- „Pălărierul silabelor” – Editura Cartea Românească, 1976
- „Bacovia, sfârşitul continuu” – Editura Cartea Românească, 1977
- „Jurnal I” – Editura Cartea Românească, 1980
- „Insectele tovarăşului Hitler” – Editura Ion Dumitru-Verlag, 1982
- „Tristeţe şi cărţi” – Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995
- „Jurnal II” – Editura Albatros, 1998
- „Ultimabolgie – Jurnal 3” – Editura Nemira, 1998.
