Ioan Meşotă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dr. Ioan Meşotă (1837 Braşov - 1878), „unul dintre cei mai distinşi profesori din Braşov”, cum îl caracteriza Corneliu Diaconovici în a sa Enciclopedie Română. A fost un produs al gimnaziului inferior românesc şi al celui superior german din Braşov, cu studii la universităţile din Viena şi din Bonn, unde şi-a luat doctoratul în filozofie, iar din 1861 profesor la gimnaziul superior românesc braşovean, nou înfiintat. Dr. Ioan Meşotă a devenit în anul 1869 director adjunct, apoi director al Şcoalelor Centrale Române, funcţie pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură în anul 1878.

Lui i se datorează aşezarea definitivă a învăţământului românesc braşovean, inclusiv a celui real, pe calea modernităţii. A fost autor de manuale de istorie şi de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, şi în Vechiul Regat. A fost cel mai important animator al culturii româneşti braşovene din deceniile şapte şi opt ale secolului XIX. Cu multă admiraţie, Mitropolitul Andrei Şaguna l-a denumit „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie pus în coroana corpului profesoral”, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligenţa solidă şi conştiinţa de lucru”, atunci când a propus candidatura sa ca Membru corespondent al Academiei Române (ceea ce s-a şi realizat la 13 septembrie 1877).

Astăzi un colegiu naţional din Braşov, urmaş al şcolii reale a cărui director a fost, poartă cu mândrie numele de „Dr. Ioan Meşotă”.

[modifică] Bibliografie

• Comemorarea de 125 de ani a Dr. Ioan Meşotă - Bodea Valentin.