Imperiul Inca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
||
 |
||
| Capitala | Cusco | |
| Limba oficială | Quechua | |
| Formă de guvernământ
Şeful statului
|
Imperiu Federal Sapa Inca |
|
| Ridicare Dispariţie |
1250 (?) 1548 |
|
| Suprafaţă | ~2.000.000 km² | |
| Populaţie | ~15.000.000 | |
Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană. S-a ridicat pe înalţimile din Peru în jurul anului 1200; între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud, având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina şi Chile. În 1533, Atahualpa, ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro, marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole.
|
Numele, în limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Înainte de reforma Quechua era scris în Spaniolă ca Tahuantinsuyo. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup); suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". Imperiu era împărţit în patru suyu, ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo), în actualul Peru.
Centrul administrativ, politic şi militar al Imperiului incaş era în Cazco. Tahuantinsuyo şi-a atins apogeul la începutul secolului XVI când domina un vast teritoriu ce includea de la nord la sud, actualul teritoriu al Ecuadorului şi o parte din Columbia până în centrul Chile şi nord-vestul Argentinei, iar de la vest la est din Bolivia pâna la pădurile tropicale ale Amazonului. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca, iar economic se baza pe proprietatea comună a pământului. De fapt Inperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia, o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni, natură şi zei era esenţială.
Limba oficială a imperiului era Quechua, deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale.
Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei, cel mai important dintra aceştia fiind Inti, Zeul Soare.
[modifică] Miturile originii
Incaşii aveau trei mituri ale originii. În unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas în Pacaritambo şi-a trimis ci patru fii şi cele patru fiice să ridice un sat. Pe drum s-a născut Sinchi Roca (fiul lui Manco şi Ocllo), şi acesta i-a îndrumat spre Valea Cuzco unde şi-au fondat noul oraş. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut ca Manco Capac.
În alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac şi [[Mama Ocllo] să se ridice din adâncurile Lacului Tititaca şi să găsească oraşul Cuzco. Ei cu mers prin peşteri subterane până au găsit Cuzco fondând aici Hurin Cuzco, prima dinastie a Regatului din Cuzco.
În cel de al treilea mit al originilor un zeu incaş al soarelui i-a spus soţiei lui că era singur. Aceasta i-a propus să creeze o civilizaţie care să îl venereze şi să îi ţină companie. Zeul a primit acest sfat ca o idee înţeleaptă şi l-a pus în aplicare, aşa s-au născut incaşii din Lacul Cazco şi au populat Anzii şi şi-au venerat zeul.
Miturile au fost transmise pe cale orală încă din vremurile cănd incaşii nu foloseau scrisul. Probabil că a existat un Manco Capac ce a devenit şef al tribului său. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca, numit şi Cinchi Roca, cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă, existenţa lui istorică fiind foarte probabilă.
[modifică] Istorie
[modifică] Formare şi expansiune
Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. Sub conducerea lui Manco Capac, ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua Qosqo) reprezentat pe hartă cu roşu. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamna zguduitorul lumii) Inca a început o extraordinară campanie de expansiune, la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor.
Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu, Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintr-o putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici: Chinchasuyu (NW), Antisuyu (NE), Contisuyu (SW) şi Collasuyu (SE).
Machu Picchu se crede a fi fost construit tot de Pachacuti.
Pachacuti trimetea spioni în regiunile pe care le dorea în imperiul său, aceştia făceau rapoarte cu privire la organizarea politică, puterea militară şi avuţie. El trimetea apoi liderilor acestor teritorii mesaje în care accentua beneficiie alaturării la imperiul său, oferindu-le cadouri de lux cum ar fi textile de foarte bună calitate, şi le promitea că vor fi mai bogaţi ca supuşi ai Inca. Majoritatea acceptau paşnic supunerea. Fii conducătorilor erau aduşi în Cuzco şi erau învăţaţi despre sistemul administrativ incaş şi se întorceau apoi să conducă teritoriile lor natale. Acest lucru permitea incaşilor îndoctrinarea fiilor foştilor conducători.
În tradiţia Inca fiul era cel ce conducea armata, astfel Túpac Inca fiul lui Pachacuti a început campania de cuceriri în nord în 1463 continuând-o şi după moartea tatălui său în 1471. Cea mai importantă cucerire a sa a fost Regatul Chimor singurul rival serios pe coasta Peru. Imperiul lui Túpac se întindea la nord pană în actualele Ecuador şi Columbia.
Huayna Cápac, fiul lui Túpac Inca, a adăugat teritorii semnificative la sud. La apogeu Tahuantinsuyu includea Peru şi Bolivia, majoritatea a ceea ce este azi Ecuador, mare parte din Chile, şi zone din Argentina şi Columbia.
Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi, culturi şi oameni, teritoriile imperiului nefiind uniform loiale, nici culturile locale pe deplin integrate; de exemplu Chimú au continuat să folosească propia monedă în comerţ, în timp ce imperiul, ca un întreg, avea o economie bazată pe schimb şi pe taxarea prin produse de lux şi muncă. Partea din Chachapoya ce fusese cucerită îşi exprima ostilitatea aproape pe faţă, iar nobilii incaşi au refuzat să se refugieze în regatul acestora după apariţia problemelor cauzate de prezenţa spaniolilor.
[modifică] Cucerirea spaniolă şi Vilcabamba
 |
| Colonizarea spaniolă a Americii |
| Istoria cuceririi |
| Conchistadori |
|
Vasco Núñez de Balboa |
Conchistadorii spanioli conduşi de Francisco Pizarro au explorat spre sud din Panama, atingând teritoriile Inca în 1526. Le era clar că ajunseseră pe un teritoriu bogat şi după încă o expediţie (în 1529), Pizarro s-a întors în Spania şi a primit aprobarea regală de a cucerii regiunea şi să fie numit ce vicerege al acesteia.
În momentul întoarcerii lor în Peru, în 1532, un război de succesiune izbugnise între fii lui Huayna Capac Huascar şi Atahualpa, tulburări şi nemulţumiri din partea ultimilor cuceriţi, şi probabill cel mai important variola, ce se răspândise dinspre America Centrală-- toate aceste slăbind considerabil imperiul.
Armata lui Pizarro era formată doar din 180 de oameni un tun şi 27 de cai, de multe ori find nevoit să treca peste anumite confruntări ce l-ar fi distrus, prin discuţii. Prima confruntare a fost lupta de la Puná, lângă actualul Guayaquil, Ecuador; Pizarro a fondat apoi oraşulPiura în Julie 1532. Hernando de Soto a fost trimis să exploreze interiorul şi s-a întors cu invitaţia de a-l întalni pe Atahualpa, care îl învinsese pe fratele său în războiul civil şi era staţionat la Cajamarca cu armata sa de 80.000 de soldaţi.
Pizarro s-a întâlnit cu Inca, care nu adusese decât un mic grup de oşteni cu el şi prin intermediul traducătorilor i-a cerut să se convertească la creştinism. Atahualpa a primit Bible şi a aruncat-o pe jos, gest interpretat de spanioli ca suficient pentru declanşarea războiului, deşii mulţi cronicari sugereaza că Atahualpa pur şi simplu nu înţelesese noţiunea de carte. Spaniolii au atacat, capturându-l pe Atahualpa.
Atahualpa a oferit spaniolilor aur cât să umple camera în care era închis şi de două ori mai mult argint. Incşii şi-au îndeplinit promisiunea şi au plătit răscumpărarea însă Pizarro a refuzat să-l elibereze. În timp ce Atahualpa era închis Huascar a fost asasinat. Spaniolii au afirmat că acest asasinat se făcuse la comanda lui Atahualpa, aceasta fiind una din acuzaţiile ce i-au fost aduse atunci când spaniolii au decis într-un final să îl execute în august 1533.
Spaniolii l-au instalat pe Manco Inca Yupanqui la putere şi pentru o vreme acesta a coopoerat, pe perioada în care spaniolii luptau împotriva rezistenţei din nord. Între timp Diego de Almagro, un asociat al lui Pizarro a încercat să pretindă Cuzco pentru el. Manco a încercat să folosească aceste momente de neînţelegeri din rândul spaniolilor recapturând Cuzco (1536), însă doar pentru o scurtă perioadă.
Manco Inca s-a retras în munţi (Vilcabamba), unde împreună cu succesorii lui au condus pentru încă 36 de ani, făcând unele incursiuni împotriva spaniolilor şi incitând la revoltă. În 1572 ultima cetate incaşă a fost descoperită, iar ultimul conducător, Túpac Amaru, fiul lui Mancoa fost capturat şi executat, ducând astfel la sfârşitul Imperiului Inca.
[modifică] După cucerirea spaniolă
După ce Tahuantinsuyu a căzut, noii conducători spanioli au trecut la represalii brutale împotriva oamenilor şi tradiţiilor acestora. Multe elemente ale culturii Inca au fost sistematic distruse, inclusiv sofisticatele sisteme folosite în agricultură. Un membru al fiecărei familii era obligat să lucreze în minele de aur şi argint (cea mai impozantă dintre acestea fiind Potosí). Dacă cel trimis să muncească murea, ceea ce de obicei se întâmpla într-un an doi, familia trebuia să trimită un înlocuitor.
[modifică] Moştenirea Incaşilor
Cele mai importante limbi ale imperiului, Quechua şi Aymara, au fost folosite de Biserica Catolică pentru convertirea zonei Anzilor. În unele cazuri, aceste limbi au fost folosite şi pentru evanghelizarea zonelor care foloseau alte limbi ducând astfel la o răspândire şi mai largă. Astăzi Quechua şi Aymara rămân cele mai răspândite limbi amerindiene.
Legenda incaşilor a servit de-a lungul timpului ca inspiraţie pentru mişcările de rezistenţă din regiune; rebeliunea din 1780 împotriva spaniolilor condusă de Tupac Amaru II, precum şi mişcările de guerrilla contemporane precum Mişcarea Revoluţionară Túpac Amaru (MRTA) şi Sendero Luminoso (Calea Luminoasă) în Peru şi Tupamaros în Uruguay.
În prezent steagul curcubeu este asociat cu Tawantinsuyu şi prezentat în Peru ca un simbol al trecutului incaş.
[modifică] Societatea
Cel mai important personaj al imperiului era Sapa Inca ('unicul Inca'). Doar descendenţii tribului incaş iniţial au ascces la nivelul de Inca; majoritatea tinerilor familiilor Inca erau educaţi în Yachayhuasis (casa cunoştinţelor).
Tahuantinsuyu era un sistem federal ce consta dintr-o putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici: Chinchasuyu (NW), Antisuyu (NE), Contisuyu (SW) şi Collasuyu (SE). Fiecare provincie avea un guvernator care supraveghea oficialii locali, care la rândul lor erau responsabili de oraşe, mine şi văile productive agricol. Sistemul militar şi cel religios erau separte ducând astfel la o relativă echilibrare a puterii. Oficialii locali erau responsabili de atenuarea disputelor şi de urmărirea efectuării serviciului public obligatoriu de către fiecare familie.
În arta Inca arhitectura a fost de departe cea mai importantă, ceramica şi textilele reflectau motive ce îşi găsiseră apogeul în arhitectură. Cel mai bun exemplu este Machu Picchu, templul din piatră construit printr-un proces ce nu implica folosirea mortarului, folosit pentru prima oara la scară largă de Tiwanaku. După cucerirea zonei aflată la sud de Lacul Titicaca incaşii au folosit în Cusco lucrători din regiunea Tiwanaku. Pietrle folosite în constucţii erau sculptate să se îmbine exact coborând în mod repetat o piatră peste cealaltă şi sculptând zonele din piatra inferioară unde praful era compresat. Această îmbinare precisă, împreună cu concavitatea blocurilor de piatră inferioare dădeau clădirilor o extraordinară stabilitate în codiţiile frecventelor cutremure ce se înregistrau în zonă. Incşii construiau întregul oraş odată.
Incaşii au facut o serie de descoperiri în medicină, efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. Frunzele de Coca erau folosite (şi în Anzi încă sunt)pentru a uşura foamea şi durerea. Mesagerii (Chasqui) obişnuiau să mestece frunze de coca pentru extra energia, ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul.
Dieta incaşilor consta în principal din peşte, verdeţuri şi nuci, suplimentate uneori de carne (porc de guineea); în plus vânau diverse animale pentru carne, blănuri şi pene. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcolice fermentate numite chicha. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii pemiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal (spre deosebire de civilizaţiile învecinate) în anii în care El Niño afecta zona.
Incaşii credeau în reîncarnare. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa, ama llulla, ama quella (nu fura, nu minţii, nu fi leneş)— urmau să trăiască în căldura Soarelui, celalţi îşi petreceau eternitatea pe pănântul rece. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi, acest proces necauzând însă leziuni cerebrale.
[modifică] Religia
Religia Inca era una politeistă (zeul soarelui, zeiţa pamantului, zeul porumbului ş.a.). Supuşii imperiului aveau drepul să-şi venereze zeii ancestrali atâta timp cât recunoşteau supremaţia lui Inti, zeul soare, care era cel mai important zeu venerat de conducerea Inca. Aşadar ayllu (familiile lărgite) şi oraşele-stat ce făceau parte din imperiu şi-au putut venera în continuaree proprii zei. În cadrul ceremoniilor religioase incaşii sacrificau lame, însă mai târziu au trecut şi la sacrificii umane. Mare parte din contactul dintre clasele superioare şi cele inferioare era de natură religioasă şi consta în complicate ceremonii ce durau uneori de la răsăritul până la apusul soarelui.
[modifică] Vezi şi
- Mumiile incaşe readuse la lumină
- Noul şi ambiţiosul conducător al imperiului Inca
- Concucătorul prins in timp ce incaşii sunt masacrati
- Uriasii au fost abandonati pe Insula Pastelui de catre zei?
[modifică] Referinţe
- Andrien, Kenneth (2001). Andean Worlds.
- Hemming, John (1970). Conquest of the Incas.
- Stone-Miller, Rebecca (1995). Art of the Andes, from Chavin to Inca.
[modifică] Legături externe
- Inca Land de Hiram Bingham (publicată 1912-1922 CE)
- Tupac Amaru, Viaţa, Vremurile, şi Execuţia Ultimului Inca .
- Inca Artifacts, Peru, and Machu Picchu 360 degree movies of inca artifacts and Peruvian landscapes.
- Inca civilization and other ancient civilizations by Genry Joil.
- Inca stone cutting techniques: theory on how the Inca walls fit so perfectly.
- Ancient Civilizations - Inca Great research site for kids.
