Giorgio De Chirico
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giorgio De Chirico (*10 iulie 1888, Volos - †20 noiembrie 1978, Roma) a fost un pictor suprarealist italian, poate cel mai enigmatic exponent al artei figurative din secolul al XX-lea.
Giorgio De Chirico s-a născut la 10 iulie 1888 în oraşul portuar Volos din Tessalia (Grecia), localitate de unde - potrivit legendei -argonauţii au pornit în căutarea lânii de aur. Părinţii lui sunt italieni, tatăl lucrează ca inginer la construcţia liniilor de cale ferată. În 1903, se înscrie la Politehnica din Atena, secţia de Belle-Arte, participând la început la cursurile de desen, apoi lucrează şi pictură în ulei. Se duce adesea să picteze pe câmp în împrejurimile Atenei, sau pe dealurile golfului Falero. În urma morţii tatălui său (1906), părăseşte Grecia împreună cu mama şi fratele mai mic, Andrea, stabilindu-se pentru un timp la München (Germania). Amândoi sunt excepţional de talentaţi; Andrea studiază muzica (va deveni mai târziu celebru sub numele de Alberto Savinio), în timp ce Giorgio îşi începe studiile la Academia de Arte Frumoase. În München admiră operele simboliste ale lui Arnold Böcklin şi gravurile lui Max Klinger. Din Germania familia se mută în Italia (1908), mai întâi la Milano, de unde Giorgio pleacă la Florenţa, unde vizitează galeriile "Degli Uffizi" şi sălile de pictură din "Palazzo Pitti". În acest timp, De Chirico pictează o serie de tablouri de inspiraţie böckliniană, dar - influenţat de operele lui Friedrich Nietzsche - începe seria tablourilor care vor constitui preludiul picturii sale zise "metafizice".
Între 1911 şi 1915, Giorgio De Chirico lucrează la Paris şi, în anul 1912 expune trei pânze în cadrul "Salonului de Toamnă", apoi la "Salonul Artiştilor Independenţi". Îl cunoaşte pe poetul Guillaume Apollinaire, primul care va denumi tablourile lui "pictură metafizică", şi frecventează cercul artiştilor Pablo Picasso, André Derain şi Constantin Brâncuşi. Când Italia intră în război, De Chirico este repartizat la un detaşament din Ferrara. În acest timp va coresponda cu Tristan Tzara, "părintele" dadaismului, care se găsea la Zürich în Elveţia.
După război, în 1918, De Chirico va locui la Florenţa şi Roma. Pictează portrete şi autoportrete, compoziţii cu fructe, peşti şi diferite obiecte, tablouri de pură invenţie, execută decoruri şi costume pentru spectacole de balet. În anul 1919, are loc prima sa expoziţie personală. În 1925 se întoarce la Paris şi continuă seria tablourilor de fantezie şi imaginaţie gen "Manechine stând jos", "Gladiatori", "Cai antici". Renunţă treptat la pictura metafizică, îi copiază pe marii maeştri şi începe să creeze într-un stil apropiat de academism.
În 1935 pleacă la New York, unde lucrează timp de optsprezece luni la tablouri cu diferite subiecte. După ce în 1939 execută schiţe de decor pentru Teatrul de Operă "Covent Garden" din Londra, se stabileşte pentru un timp la Milano. În 1942 se află la Florenţa, producţia sa oscilează între tablouri în stil realist şi altele de imaginaţie, revenind la pictura metafizică. La sfârşitul anului 1943 se mută la Roma, unde se remarcă aceleaşi preocupări. Execută numeroase decoruri şi schiţe de costume pentru Opera din Roma, Teatrul Comunal din Florenţa şi Teatrul de Operă Scala din Milano. Este autorul unui mare număr de litografii şi ilustraţii pentru cărţi. Giorgio de Chirico a avut şi o intensă activitate publicistică referitoare la probleme de pictură şi de tehnică folosită în artele plastice, într-o perioadă întinsă din 1914 până în 1961. Se stinge din viaţă la Roma pe 20 noiembrie 1978, la venerabila vârstă de 90 de ani.
