Forţe armate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Forţele armate ale unui stat sunt apărarea finanţată de guvern şi forţele sale combatante. Acestea există pentru a sprijini politicile interne şi externe ale formei de guvernare. În unele ţări forţe paramilitare fac parte din forţele armate ale unei naţiuni.

Forţele armate pot fi alcătuite din militari profesionişti (armată permanentă), a căror singură ocupaţie este pregătirea de luptă sau lupta propriu-zisă, sau din rezervişti, care sunt cetăţeni ce se mobilizează doar atunci când este nevoie. Avantajul este că o astfel de forţă armată este mult mai uşor de întreţinut şi reprezintă o povară mai mică pe umerii societăţii; totuşi, este mai puţin pregătită şi organizată decât o armată alcătuită în întregime din profesionişti.

Un compromis între cele două sunt profesioniştii NCO (non-commissioned officers), şi ofiţeri care sunt scheletul unei forţe mult mai mari. Când izbucneşte războiul, scheletul este completat cu recruţi şi rezervişti (foşti soldaţi de carieră care se oferă volunari în schimbul unei solde pentru a fi pregătiţi ocazional de cadrele militare în vederea menţinerii abilităţilor militare), ce alcătuiesc o unitate de război.

Forţele armate în multe din ţările mari sunt împărţite în armata terestră, forţele aeriene, şi marina (cu excepţia cazurile când nu e posibil acest lucru). Aceste diviziuni sunt făcute numai pentru scopul instruirii şi asistenţei, sau pot fi ramuri complet independente responsabile pentru desfăşurarea independentă a operaţiunilor sau a altor servicii. Majoritatea ţărilor mici au o singură organizaţie care înglobează toate forţele armate în subordinea ţării în chestiune.

În ţările mai mari diferenţele culturale dintre diferitele ramuri ale forţelor armate pot fi substanţiale. S-a spus că "marina şi aviaţia mânuiesc echipamentul", în contrast cu "o armată îşi echipează oamenii".

Starea de alertă a unei organizaţii militare poate fi indicată de DEFCON state (US) sau BIKINI state (UK).

[modifică] Beneficii şi costuri

Beneficiul evident al ţărilor care au forţe armate este oferirea unei protecţii împotriva ameninţărilor străine şi a conflictelor interne. În vremurile noastre personalul forţelor armate a fost folosit pentru sprijini civilii în situaţiile post-dezastru. Pe de altă parte acest personal poate împiedica mersul bun al unei societăţi prin angajarea în războaie contra-productive sau lipsite de succes.

Investiţiile în ştiinţă şi tehnologie pentru dezvoltarea armelor şi sistemelor aduce uneori beneficii, deşi unii susţin că se pot obţine beneficii mai mari prin alocarea acelor bani direct armatei.

Investiţiile exagerate în forţele armate pot priva o societate de forţa de muncă şi resursele de care are nevoie, înrăutăţind standarul de viaţă al civililor. Dacă această tendinţă continuă mult timp, rezultatele sunt reducerea cercetării şi dezvoltării în domeniul civil şi slăbirea capacităţii societăţii de a-şi îmbunătăţi infrastructura. Această lipsă de dezvoltare poate, la rândul ei, afecta forţele armate, ca într-un cerc vicios. A se vedea Coreea de Nord pentru un exemplu tipic modern al acestei probleme.

Transarmamentul este o mişcare recentă de a înlocui forţele armate cu infrastructură şi instruire nonviolentă.