Fernando Alonso

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Fernando Alonso**

Număr maşină	1
Echipa curentă	McLaren Mercedes
Curse disputate	71
Titluri de campion	2 (2005, 2006)
Victorii	15
Podiumuri	37
Pole positions	15
Tururi rapide	7
Prima cursă	Australia 2001
Prima victorie	Ungaria 2003
Puncte	381
Ultimul sezon	2006 (loc 1)

Fernando Alonso Díaz, (născut la 29 iulie 1981 în Oviedo, Spania), este un pilot de Formula 1 de origine spaniolă, campion mondial în acest sport în 2005 şi 2006. În 2003 a devenit cel mai tânăr pilot de Formula 1 care a plecat din pole position, apoi care a câştigat o cursă, iar în 2005 cel mai tânăr pilot care a câştigat titlul mondial.

Cuprins

1 Cariera
- 1.1 Înainte de Formula 1
- 1.2 În Formula 1
2 Legături externe

[modifică] Cariera

[modifică] Înainte de Formula 1

Contrar multor piloţi de Formula 1, Fernando Alonso nu provine dintr-o familie bogată, astfel că doar graţie sponsorizărilor a reuşit să participe în karting, primul său pas spre Formula 1. După ce a devenit campion de karting al Spaniei la junori în 1994, a reuşit un titlu de campion mondial de karting la categoria juniori în 1996, performanţă dublată de un nou titlu în Spania şi de locul secund în campionatul european.

După ce devine pentru a treia oară campion al Spaniei la juniori, Alonso debutează în intrecerile de monoposturi în 1999, în Formula Nissan, fiind ajutat de fostul pilot al echipei Minardi, Adrián Campos. După ce a câştigat întrecerea în chiar primul său sezon, promovează în Formula 3000, ajutat tot de Campos. Termină sezonul pe locul al patrulea, dar intră în vizorul lui Flavio Briatore care îi găseşte un loc în Formula 1 în 2001.

[modifică] În Formula 1

Alonso a debutat în Formula 1 în Marele Premiu al Australiei, fiind echipier la Minardi. Deşi avea la dispoziţie un monopost puţin performant, el a reuşit să impresioneze, chiar dacă nu a înscris nici un punct în anul său de debut.

În 2002 este adus de Flavio Briatore la Renault F1 pe postul de pilot de teste, dar după numai un an îşi face debutul pentru echipa franceză, revenind astfel pe circuitele de Formula 1 în Marele Premiu al Australiei. În a doua sa cursă la Renault F1 reuşeşte primul său pole position, în Malaezia. După doar câteva luni, în august mai exact, Alonso câştigă prima sa cursă de Formula 1, devenind astfel cel mai tânăr câştigator al unei curse de Formula 1, bătând recordul lui Bruce McLaren vechi de 34 de ani.

Termină sezonul 2003 pe locul al şaselea în campionat cu un total de 55 puncte.

Fernando Alonso în 2004

În 2004 are parte de un sezon mai slab, fiind clar învins de colegul său de echipă, italianul Jarno Trulli. Văzându-şi pilotul ameninţat, Flavio Briatore îl concediază pe Trulli, Alonso rămânând primul pilot al echipei.

Anul 2005 avea să fie anul primul titlu. În Australia, prima cursă a sezonului, nu reuşeşte decât locul trei, dar o serie de trei victorii consecutive avea să înceapă în Malaezia. În Spania, în faţa compatrioţilor, nu reuşeşte decât locul doi. Reînoadă şirul victoriilor Nürburgring în Marele Premiu al Europei, dar numai după ce Kimi Räikkönen, rivalul său la titlu, abandonează în primul tur. De fapt în acel an Alonso a câştigat titlul mondial şi datorită numeroaselor probleme avute de rivalul său.

Fernando Alonso în 2005

Ajuns în Franţa, Alonso marchează cel de-al treilea start din pole position din sezonul 2005, şi conduce cursa de la start la final, obţinând astfel cea de-a cincea victorie. Urmează un nou pole în Marea Britanie, unde va termina însă pe locul doi, în urma lui Juan Pablo Montoya, într-una din numeroasele curse în care Kimi Räikkönen a avut parte de probleme la motor.

Germania îi aduce o nouă victorie, din nou după abandonul lui Kimi Räikkönen. Deşi după acea cursă McLaren a avut parte un şir lung de victorii, avantajul construit de Alonso în campionatul piloţilor i-a asigurat primul titlu mondial cu două curse înainte de final, devenind astfel cel mai tânăr campion mondial din Formula 1, bătând recordul lui Emerson Fittipaldi care data din 1972.

Plecat drept favorit la titlul mondial în 2006, Alonso debutează cu o victorie, în Marele Premiu al Bahrainului, reuşind apoi un loc secund în Malaezia, înainte de a semna o nouă victorie în Australia. După doar trei curse, Alonso avea deja un avantaj foarte consistent în campionat.

Două noi locuri secunde sunt urmate de o serie incredibilă de patru victorii la rând în Marile Premii din Spania - prima sa victorie acasă, Monaco, Marea Britanie şi Canada.

Apoi a venit Marele Premiu al SUA, unde Alonso şi echipa sa au suferit un recul serios. Timp de şapte curse nu a reuşit nici o victorie, abandonând de două ori, astfel că Michael Schumacher, noul său rival, a reuşit să recupereze şi să-l egaleze la puncte. Abandonul germanului în Japonia i-a deschis lui Alonso calea spre un al doilea titlu mondial, reuşit în ultima etapă.

[modifică] Legături externe

Campion Mondial în Formula 1
Predecesor: Michael Schumacher	Fernando Alonso 2005, 2006	Succesor: Incumbent

Echipe şi Piloţi ce vor participa în sezonul 2007 al Campionatului de Formula 1
McLaren	Renault	Ferrari	Honda	BMW Sauber	Toyota
1 Alonso 2 Hamilton	3 Fisichella 4 Kovalainen	5 Massa 6 Räikkönen	7 Button 8 Barrichello	9 Heidfeld 10 Kubica	11 Schumacher 12 Trulli
Red Bull	Williams	Toro Rosso	Spyker	Super Aguri
14 Coulthard 15 Webber	16 Rosberg 17 Wurz	18 nedecis 19 nedecis	20 Albers 19 Sutil	22 Sato 23 Davidson