Crasna, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Crasna

[[Imagine:|80px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ	Sălaj
Atestare
Primar	, , din [[|]]
Suprafaţă	km²
Populaţie ([[|]])
Densitate	loc./km²
Amplasare
Sate
Cod poştal	{{{cod-poştal}}}
Sit web	ro [ ]
{{{note}}}

Crasna (în maghiară Kraszna, în germană Krassmarkt) este o localitate în judeţul Sălaj, Transilvania, România.

Cuprins 1 Istoric 2 Epoca străveche şi veche 3 Epoca medie 4 Epoca modernă 5 Epoca contemporană 6 Bibliografie

[modifică] Istoric

[modifică] Epoca străveche şi veche

Comuna Crasna ocupã un teritoriu de maximã importanţã strategicã, comercialã şi agricolã. Fiind situat în zona de convergenţã a unor influenţe diverse, la intersecţia dru¬murilor ce leagã Munţii Apuseni cu Câmpia de Vest şi cu Depresiunea Transilvaniei prin Poarta Meseşanã care se deschide la circa 20 km spre est, în zona în care înce¬pe sã se formeze lunca Crasnei, combinând posibilitãţile de culturã a legumelor şi zarzavaturilor cu cele ale cerealelor în primele terase ale vãii şi cu pomii fructiferi şi viţa de vie ceva mai sus, nu este deloc surprinzãtor cã acest pãmânt a fost cãutat de populaţiile umane cele mai vechi, probabil cu mult înainte de apariţia primelor urme materiale cunoscute astãzi. Din paleolitic s-au gãsit, lângã satul Ratin, câteva vârfuri de sãgeţi, dar fãrã proba unei locuiri permanente. Neoliticul este mult mai bogat în mãrturii arheologice. La sud-est de localitatea Crasna a fost descoperit un topor confecţionat din tuf vulcanic de la Mirşid, şlefuit şi gãurit. Aceastã unealtã a fost apoi corelatã cu descoperirea a 6 locuinţe neolitice pe terasa a II-a a Crasnei, la 500 metri de ultimele case înspre Vârşolţ. Din aceeaşi perioadã a fost semnalatã o aşezare la Ratin. Ambele aşezãri aparţin culturii Tisa, faza târzie. Faza de individualizare a luncii Crasnei fiind doar la început, locuitorii acestor aşezãri cultivau mici porţiuni de teren de pe prima terasã, şi completau necesarul de hranã din vânãtoare şi pescuit. În aceastã perioadã începe defrişarea terenurilor celor mai fertile. Atât la Crasna cât şi mai la vest, pe raza satului Huseni au existat aşezãri importante în epoca bronzului. Corelând aceste descoperiri cu cele menţionate mai sus, se poate aprecia o continuitate în locuirea axei Crasna-Mortãuţa, prin care se realiza legãtura între Câmpia de Vest şi Depresiunea Transilvaniei, pe la nord de Munţii Plopiş, pe Valea Barcãului, pe Mortãuţa, Crasna şi de aici fie pe Valea Ragului, fie pe Caliţca şi apoi pe Poarta Meseşanã. Triburi dace sunt rãspândite pe teritoriul cuprins între Carpaţii Occidentali şi Tisa. În secolul IV î.e.n. pãtrund dinspre vest celţii, care aduc noi tehnici de prelucrare a metalelor şi roata olarului, dar sunt asimilaţi de populaţia localã, mai numeroasã. Aceastã invazie a dus la dezvoltarea economicã a zonei ce a constituit puntea de legãturã dintre nucleul viitorului stat dac cu populaţiile nordice. În campania sa contra boilor şi tauriscilor, din anul 60 î.e.n. Burebista trece prin Poarta Meseşanã, consolidând puterea dacilor asupra acestei regiuni. Din aceastã perioadã este datatã şi o aşe¬zare din perimetrul satului Marin. Ceva mai la nord se gãsea cetatea Dacidava, pe Mãgura Şimleului. Aceasta putea sã apere cea mai mare parte a Depresiunii Şim¬le¬u¬lui, situaţie în care aşezãrile mai vechi de la Crasna, Ratin şi Huseni puteau sã se menţinã ca localitãţi agricole şi comerciale, pe drumul spre Porolissum. Pe interfluvii erau construiţi tumuli de incineraţie. Au fost semnalaţi 15 tumuli pe marginea nordicã a comunei, pe dealul Culmea şi 9 tumuli pe dealul Corhan.

Cucerirea Daciei de cãtre romani se încheie la data de 11 august 106, când graniţa dintre Imperiu şi Dacii liberi este stabilitã în acest sector pe culmea Meseşului. Teritoriul comunei Crasna rãmâne în afara Imperiului roman. Este de presupus cã aici s-a retras şi o parte din armata dacicã, care gãsind sprijin la triburile din Câmpia de Vest a putut sã organizeze o rezistenţã mai puternicã. Între dacii liberi şi romani au avut loc numeroase confruntãri, în timpul cãrora romanii treceau în expediţii de pedepsire dincolo de graniţã, incendiind aşezãrile dacice. Sunt menţionate rãscoale ale da¬ci¬lor din Imperiu, sprijiniţi de dacii liberi sub împãraţii Caracala, Macrin, Gordian IV, Filip Arabul. Treptat însã, de cele douã pãrţi ale frontierei se stabilesc relaţii comerciale. Într-un asemenea moment, este foarte posibil ca în zona vadului Crasnei sã renascã un important târg care exploata drumul comercial Buciumi-Stârciu-Crasna. Totuşi, aceastã aşezare nu era întãritã de ziduri, aşa încât dupã retragerea administraţiei romane din Provincia Dacia, nãvãlirile popoarelor migratoare au dus la distrugerea repetatã a localitãţii. Traseele principale ale migraţilor au ocolit teritoriul acualei comune, dar, dupã stabilirea unor "baze militare" în zonele de câmpie, atacurile au ajuns şi aici. Primele invazii aparţin gepizilor, stabiliţi spre confluenţa Someşului cu Tisa, în anii 249-473. Hunii, veniţi între anii 420-454 au fost alungaţi de avari, care, începând cu anul 480 au intreprins numeroase incursiuni spre Transilvania, fie pe Culoarul Mureşului, fie pe Poarta Meseşanã. Dar tot ei întemeiazã şi primele formaţiuni prestatale. În aceste condiţii, cetãţile erau distruse sistematic pentru a împiedica o eventualã rezistenţã a locuitorilor daco-romani, dar terenurile agricole erau în continuare cultivate, iar aşezãrile mici se puteau reface rapid. În secolul VI sosesc slavii. De la ei a rãmas numele actual al comunei şi rîului pe care este aşezatã, care în slava veche însemna "frumos". Sosirea ungurilor s-a produs prin secolul X, aceştia fiind urmaţi de pecenegi şi de cu¬ma¬ni, care vin dinspre est.

[modifică] Epoca medie

Odatã cu secolul IX documentele arheologice se înmulţesc. Conform cronicii Gesta Hungarorum între anii 896-900, teritoriul cuprins între Mureş şi Someş, pânã la Poarta Meseşanã aparţinea voievodului Menumorut. Dupã pãtrunderea ungurilor, în actele oficiale prima menţionare a numelui Crasna apare în jurul anului 1164 când la un act al regelui Ungariei Stefan al III-lea ca mar¬tor este citat un anume Ianoş, comite de Crasna. Şi mai veche este însã o altã menţiune. Într-un act adresat regelui Andrei al III-lea şi datat la 1227 se spune: "Oamenii din neamul Nopoc-meste, venind înaintea noastrã, ne-au arãtat un privilegiu al regelui Coloman (1095-1116-n.a.)...: "Coloman ... mai înainte în cetatea Crasson a fost conducãtor Mesta, cãruia regele i-a dãruit cetatea Crasson. Pãmântul sãu a fost Câmpia Bivolilor (sau Zimbrilor) şi a fost numai câmpie. Dar el mai avea şi pãdurea Scecos". " Iar numele susnumiţilor oameni sunt acestea: Tola, Vone, Dene, Stefan, Volcan, Poch, Bungi, Vich, Mic". Le-am mai dat sã stãpâneascã un pãmânt numit Gemelchen, care cu alt nume se chiamã Bozia." Gem în limba maghiarã înseamnã stârc. Este deci foarte posibil sã fie vorba despre satul numit Stârci, iar Bozia poate veni din ungurescul bozot care înseamnã tufiş.

Numeroase menţiuni de-a lungul timpului se referã la Crasna cu diferite variante: Carasna -1213, Craszna-1214, Karasnay, Carasnay-1219, Crasna-1249, terra castri Crasna, Craznavar-1259, Karazna-1299, Karezna-1341, Karaznaseg-1347, Krazna-1451, Crazna-1481, Kraszna-1760, Karaszno, Krasmarkt-1850, Kraszna, Carasna-1854. Marea invazie mongolo-tãtarã din aprilie 1241 are ca rezultat distrugerea cetãţilor vechi, şi o slãbire a puterii maghiare. În anul 1380 se construieşte în Crasna o bisericã de piatrã, fortificatã, în stil gotic, care este folositã şi astãzi. Dimensiunile mari ale acestei biserici sugereazã existenţa unei populaţii numeroase şi prospere. Cu toate acestea, situaţia grea a ţãranilor a determinat rãscoale împotriva domeniilor mãnãstirilor din Mãnãştur. De altfel, la împãrţirea administrativã din anul 1553, Crasna era centru de plasã, având 61 1/2 porţi şi circa 920 locuitori, având calitatea de oraş. Patruzeci de ani mai târziu, Crasna era centru de comitat, exercitându-şi influenţa asupra întregului bazin superior al rîului Crasna. Prosperitatea a fost asiguratã de traseul unui drum comercial al sãrii care pornea din nordul Moldovei, de la Suceava, traversa Carpaţii pe la Rodna, ajungea la Dej şi de aici, prin Zalãu, la Crasna. Mai departe drumul trecea prin Oradea şi Szolnoc. În urma ocupãrii Ungariei de cãtre oştile turceşti conduse de Soliman Magnificul 1541), Transilvania şi Partiumul trec sub suzeranitate otomanã. Cetãţile sunt distruse. Încetul cu încetul importanţa Crasnei scade sub concurenţa Şimleului Silvaniei şi a Zalãului. Celelalte sate ale comunei sunt atestate la date ceva mai recente: Ratin la 1259 ca "terra Rathon", Huseni la 1341 cu numele Huzyazo şHusasãu) iar Marin în anul 1458 ca Maron şi în 1497 ca Marony. Numele de Ratin vine din limba slavã, fie din ratai ce însemna în slava veche plugar, fie din rati cu înţelesul de bãtãlie. Numele satului Marin are o origine incertã. Unii cercetãtori îl derivã din maghiarã, fie din malnaş ce înseamnã zmeuriş, fie din maliu ce înseamnã moarã. Ambele cuvinte ungureşti sunt însã departe de Maron sau Marony. Mai probabilã însã este şi în acest caz originea slavã, marati cu sensul de a murdãri poate fi o aluzie la solul negru argilos caracteristic în orizontul local. Cât despre Huseni, sau Husasãu, numele vine probabil din maghiarã, fie din husz douãzeci) şi asszony femeie), adicã douãzeci de femei, fie din husito - rãcoritor. Alte aşezãri menţionate în documentele mai vechi şi astãzi dispãrute sunt: Leupach ş1299 lângã Crasna), Alzeg ş1499 şi 1546 între Crasna şi Ratin, astãzi acest nume este pãstrat de o stradã a Crasnei), Szilva ş1759, probabil aparţinând astãzi de satul Ratovei din comuna Valcãu de Jos, pe Valea Silvaş), Bathuin ş1341 între Boghiş şi Huseni, în partea satului Huseni numitã astãzi de localnici "Brazilia", o aluzie şi la nuanţa închisã a pieii locuitorilor de aici, dar poate şi o deformare a vechiului nume). În prima jumãtate a secolului XVIII ocupaţia de bazã a locuitorilor Comitatului Crasna era agricultura, la care se adãugau meşteşugurile şi comerţul ca ramuri anexe.

În agriculturã se practica asolamentul bianual, hotarul satelor fiind împãrţit în douã tarlale. Arãtura se executa cu 6 boi sau cu 8 boi. Productivitatea medie a comitatului era de 3 ori sãmânţa, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna. În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28255 clãi de grâu, 7296 clãi ovãz, 639 clãi orz, 936 clãi arac şi 547 clãi mei, dintr-o claie obţinându-se pânã la 50 litri boabe. În aceastã perioadã se introduce porumbul, producţia crescând de la 576,6 mierţe în anul 1722 la 710,5 mierţe în 1726 şmierţa fiind egalã cu 22,5 litri). În anul 1720 sunt înregistrate şi 3974 ciubere de vin, marea majoritate provenind din localitãţile Crasna şi Vârşolţ. Sigiliul comitatului Crasna reprezenta un scut oval cu un porumbel cu ramurã de mãslin în cioc, faţã în faţã cu un urs ieşind dintr-o coroanã deschisã. Prima menţiune documentarã despre satul Marin este cea din 11 martie 1458 când regele Ungariei Matei Corvin doneazã moşia Marinului baronului Banffi Stefan şi fiilor lui. La 25 mai 1539 colonii români din Marin aparţineau de mãnãstirea Sf. Fecioarã din Şimleu Silvaniei a cãlugãrilor eremiţi. Satul Marin îl avea în acea vreme în frunte pe Voievodul Pavel. În anul 1594 sunt menţionate 5 porţi, adicã circa 100 de locuitori. În anul 1708 locuitorii satului fug peste Meseş în Transilvania iar satul rãmâne, câţiva ani, practic pustiu. Dat fiind însã potenţialul productiv al pãmântului, populaţia creşte rapid, la 16 familii româneşti în 1733 şi la 151 persoane în 1750. 10 ani mai târziu, sunt înregistrate 58 de familii de români circa 290 locuitori),populaţie însemnatã pentru acea vreme. Dealtfel, în perioada şederii sale în Sãlaj, conducãtorul rãscoalei de la 1784, Horea, a construit o bisericã din lemn la Marin, astãzi distrusã. Satul Huseni era ceva mai mic, la împãrţirea administrativã din anul 1553, având circa 240 de locuitori şi aparţinând de Plasa Şimleu Silvaniei.

[modifică] Epoca modernă

În secolul trecut populaţia creşte ca urmare a dezvoltãrii economice şi a relativei stabilitãţi politice. Satul Marin, de exemplu, avea în anul 1847 un numãr de 284 locuitori, iar 43 de ani mai târziu se înregistra o populaţie de 588 locuitori şi 109 case. În timpul rãzboiului pentru independenţã din anul 1877, un mare numãr de români şi-au exprimat dorinţa de a trece Carpaţii în sprijinul Ţãrilor Române. Pentru "asigurarea ordinii", administraţia vremii trimite la Crasna 9 jandarmi, doi soldaţi şi un fruntaş. Totuşi se organizeazã o colectã pentru rãniţii din România, la care participã şi preotul Ioan Pop din Crasna. În anul 1908 în comunã se înregistrau în Crasna 50 de fumuri româneşti cu 326 locuitori, în Huseni şsub numele de Husasãu) 42 fumuri cu 302 locuitori iar în Marin 125 de fumuri cu 630 locuitori. Importanţa regionalã a Crasnei scade la începutul acestui secol, în urma con¬cu¬renţei oraşelor Zalãu şi imleu Silvaniei. Cu toate acestea, în anul 1908 se ridi¬cã actu¬alul sediu al Liceului, mãrit ulterior prin adãugarea unor aripi de clãdire. La noua îm¬pãr¬ţire administrativã, realizatã dupã Unire, în anul 1926, Crasna era sediu central de plasã, cu 25 de comune subordonate.

Un moment important al istoriei interbelice a Crasnei o constituie ridicarea mo¬numentului în onoarea lui Nicolae Titulescu, declarat cu acest prilej cetãţean de onoare al localitãţii Crasna şFoto 6). Monumentul, amplasat în faţa Centrului de Sãnãtate şpe atunci judecãtorie şi prefecturã), repezintã harta României Mari, încadratã sus de globul Pãmântesc înconjurat de un brâu cu inscripţia: "Jus et lex pro patria", iar jos de un text care reproduce un fragment dintr-o cuvântare celebrã rostitã la Liga Naţiunilor de cãtre Nicolae Titulescu: "Hotarele actuale ale României sunt rezultatul evoluţiei de veacuri a unei idei de dreptate, procesul stabilirii lor este definitiv sfârşit. La orice încercare de a-l reîncepe, în numele întregului neam românesc, eu rãspund: Nu! Nu! Niciodatã!". Construirea cãii ferate Sãrmãşag-Şimleu Silvaniei a determinat un avans al Şimleului comparativ cu Crasna. În anii 1925-1930, datoritã influenţei baronului Banffi, a început un proiect de construire a unei linii de legãturã Şimleu Silvaniei-Huedin, prin Crasna şi Stârci, linia urmând sã traverseze Meseşul pe Valea Ragului. Datoritã crizei economice proiectul a fost abandonat. În urma Dictatului de la Viena, Crasna intrã în sub ocupaţie horthystã, populaţia evreiascã este deportatã, cea româneascã este persecutatã, iar ungurii sunt trimişi pe front.

[modifică] Epoca contemporană

Împãrţirea administrativã din 8 septembrie desfiinţeazã judeţul Sãlaj, iar Crasna ajunge într-o poziţie perifericã în cadrul regiunii Cluj, raionul Zalãu. Acest fapt are drept urmare scãderea importanţei localitãţii şi comunei Crasna, populaţia înregistrând o stagnare pânã la reorganizarea administrativã din 1966. În perioada 1970-1975 au fost construite în oraşul Zalãu câteva unitãţi econo¬mi¬ce de mari dimensiuni, care au atras locuitorii din comunele apropiate. Nu a fãcut excepţie nici comuna Crasna, mai ales tinerii stabilindu-se în numãr mare în reşedinţa judeţului, care a înregistrat o creştere explozivã. Dupã restructurarea unitãţilor industriale şi reducerea necesarului de forţã de muncã, o parte din cei plecaţi s-au întors.

[modifică] Bibliografie

Beldeanu G., (1969). Schiţa monograficã a judeţului Sãlaj. Comitetul judeţean Sãlaj al P.C.R., Secţia de propagandã, Zalãu. Bîrjac D., (1978). Locuri şi monumente istorice din Sãlaj. Buletin informativ, Zalãu. Goia I. A., (1982). Zona etnograficã Meseş. Ed. Sport-Turism, Bucureşti Istrate N., (1925) Indicatorul comunelor din Ardeal şi Banat. Institutul de arte grafice, Editura şi librãria Cartea Româneascã, Cluj. Morariu T., Sorocovschi V., (1972). Judeţul Sãlaj. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti Stoica D., Lazar I. P., (1908). Schiţa monograficã a Sãlagiului. Astra. Şimleu Silvaniei. Suciu C. (1967). Dicţionar istoric al localitãţilor din Transilvania. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti. Vuia R., (1937). Le village roumain de Transylvanie et du Banat. Imprimeria Naţionalã, Bucureşti.

• * * (1938-1941). Recensãmântul general al populaţiei României. Institutul Central de Statisticã, Bucureşti.
• * * (1969). Recensãmântul populaţiei şi locuinţelor din 15 martie 1966. Volumele I-IV, Direcţia Centralã de Statisticã, Bucureşti.
• * * (1969). Lucrãrile simpozionului de Geografia satului. Institutul de Geologie şi Geografie al Academiei R.S.R. Bucureşti.
• * * (1971). Localitãţile judeţului Sãlaj. Direcţia centralã de Statisticã, Bucureşti
• * * (1976). Mihai Viteazul şi Sãlajul-Guruslãu 375, Consiliul Judeţean de Educaţie Politicã şi Culturã Socialistã Sãlaj, Zalãu.
• * * (1977). Recensãmântul populaţiei şi locuinţelor din 5 I 1977, Partea I-a Populaţie, Direcţia centralã de statisticã, Bucureşti.
• * * (1980-1995). Acta Mvsei Porolissensis, vol IV-XIX, Muzeul de Istorie şi Artã, Zalãu.
• * * (1990-1998). Graiul Sãlajului. Zalãu.