Băutură răcoritoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Termenul de băutură răcoritoare (popular „suc”) se referă în special la băuturile carbogazoase sau necarbogazoase obţinute din concentraţi, deşi în sens larg desemnează orice băutură care nu conţine alcool (deşi există şi câteva excepţii, cum ar fi ceaiul, ciocolata caldă, laptele (bătut sau nu), sana, cocktailul etc.). Cele mai populare sortimente de băuturi răcoritoare sunt cola, apa minerală, limonada sau oranjada.
Cuprins |
[modifică] Băuturile carbogazoase
[modifică] Băuturile necarbogazoase
[modifică] Sortimente româneşti
[modifică] Înainte de 1989
În timpul regimului comunist, în România au luat fiinţă centre de producţie a băuturilor răcoritoare, care au scos o serie diversificată de produse:
- Brifcor (gust de portocale)
- CiCo (gust de portocale)
- Quick Cola (gust de cola)
- Deit (gust de fructe, în genul MD de astăzi)
- Bem-Bem (gust de portocale)
- Zmeurata (gust de zmeură)
- Lămâiţa (gust de lămâie)
- Hebe (gust de lămâie)
- Aurora (gust de lămâie)
Un caz aparte îl reprezintă băutura Pepsi-Cola, scoasă la Constanţa sub licenţă Pepsico, din anii '60.
[modifică] După 1989
O vreme au mai rezistat vechile mărci, dar, din cauza privatizărilor, unele dintre ele au dispărut (Brifcor, Deit, Quick Cola), altele au reuşit să supraveţiuiască (CiCo sau, bineînţeles, Pepsi-Cola) ori să renască (Brifcor). De asemenea, au apărut o serie de firme care produc sucuri româneşti (Ala-Bala, Frutty-Fresh, Val etc.)
