Virtutea Militară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a bătut două medalii, "Virtutea Militară" şi "Devotament şi Curagiu". După cum o arată şi numele, prima era destinată militarilor; cea de-a doua, creată după însemnatele inundaţii din primăvara acelui an, urma să răsplătească faptele celor care, cu riscul propriei vieţi, au salvat oameni şi bunuri în timpul unor catastrofe naturale. Deoarece aceste două medalii nu au fost instituite legal nici nu au putut fi conferite oficial.
Venit dintr-o ţară cu puternice tradiţii în domeniul decoraţiilor, Carol I al României, deşi constrâns prin firmanul de numire să nu instituie nici un fel de distincţii, prin tratative diplomatice, a reuşit ca Marele Vizir să accepte ca domnitorul să poată institui decoraţii minore şi, ca urmare, în 1872, se instituie Medalia "Virtutea Militară" (decr. nr. 987) şi Semnul Onorific pentru XVIII şi XXV de ani petrecuţi în armată (decr.1057).
Medalia "Virtutea Militară" este o reluare a distincţiei create de Cuza; ea avea două clase ("de aur" şi "de argint"), clasa a II-a acordându-se şi sergenţilor reangajaţi, pentru 12 ani de serviciu.
Prin Legea nr. 459 din 9 iulie 2002 privind Ordinul Virtutea Militară şi Medalia Virtutea Militară, a fost înfiinţat Ordinul Virtutea Militară şi reînfiinţată Medalia Virtutea Militară.
