Teoria Generală a Dreptului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fenomenul juridic alcătuit din totalitatea ideilor, conceptelor, opiniilor cu privire la drept, cu privire la necesitatea impunerii anumitor comportamente membrilor unei comunitati prin norme juridice. T.G.D- ul ne ajuta sa intelegem fenomenul juridic prin însuşirea conceptelor şi categoriilor juridice teoretice pe care le elaborează; elaborează şi defineşte norma juridică şi raportul juridic, noţiunea de subiect de drept, noţiunea de răspundere juridică, de aplicare ori interpretare a dreptului. Dreptul apare odata cu statul atunci cand societatea umană se structurează în forme de organizare diferenţiate din nevoia reală de a se apăra împotriva celor care atentau la existenţa ei şi în scopul unei gospodariri mai bune a resurselor materiale.

Acceptiunile notiunii de drept

• Dreptul obiectiv este ansamblul tuturor normelor juridice cuprinse în acte normative care reglementează raporturile sociale şi care pot să fie sau să nu mai fie în vigoare. Orice lege dată pentru a reglementa conduita umană face parte din dreptul obiectiv.

Dreptul pozitiv reprezinta totalitatea normelor în vigoare; este o parte a dreptului obiectiv

• Dreptul subiectiv reprezintă posibilitatea, facultatea, prerogativele unui subiect de drept de a avea de a-şi valorifica şi apăra împotriva altuia un anumit interes legalmente protejat. Orice drept subiectiv exista numai în baza şi în conformitate cu un drept obiectiv care îl prescrie.

Factori de configurare a dreptului.

În literatura de specialitate sunt consideraţi ca fiind cei mai importanţi factori de configurare ai dreptului următorii:

• mediul natural - particularităţile mediului geografic influenţează apariţia unor norme juridice care să reglementeze utilizarea anumitor componente ale respectivului mediu.

• cadrul social economic - reprezintă un important factor de configurare a dreptului datorită interdependenţei între social, economic, juridic.

• cadrul istoric

• cadrul etnic

• cadrul naţional - factorii care formează acest cadru sunt reprezentaţi de condiţiile istorice şi particularitaţile etnico-naţionale ale poporului.

• cadrul politic

• cadrul ideologic şi cultural

• factorul internaţional

• factorul uman

• factorul biologic şi fiziologic

Esenta dreptului înseamnă determinarea calitativă şi interrelaţionările sale intime care îi conferă locul şi rolul în relaţiile sociale. Drepul este expresia voinţei şi a interesului.
Definitia drepului reprezintă ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat care au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentelor umane, în principiu relaţiile din societate într-un climat specific manifestării coexistenţei şi libertăţilor, a apărării drepturilor esenţiale ale omului şi a statornicirii spiritului de dreptate.