Telegrama Zimmermann
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Telegrama Zimmermann este o telegramă codată trimisă de ministrul de externe al Imperiului German, Arthur Zimmermann, în data de 16 ianuarie 1917, ambasadorului german din Mexic, Heinrich von Eckardt, în culmile Primului Război Mondial. Aceasta îl instructa pe ambasador cum să înainteze guvernului mexican propunerea unei alianţe împotriva Americii. Telegrama a fost interceptată şi decodată de englezi, conţinutul ei înlesnind intrarea Americii în Primul Război Mondial.
Cuprins |
[modifică] Telegrama
Mesajul lui Zimmermann includea propunerea alianţei cu Mexicul, în timp ce germanii încă încercau să păstreze statutul de neutralitate cu S.U.A.; dacă aceasta cădea, telegrama sugera guvernului mexican să facă front comun cu Germania şi să încerce să atragă şi guvernul japonez în noua lor alianţă, şi să atace apoi S.U.A.. Germania promitea suport financiar şi restaurarea fostelor teritorii mexicane ale Texasului (care în 1836 şi-a obţinut independenţa), New Mexico şi Arizona (cedate in razboiul cu S.U.A. din 1846-1848).
[modifică] Raspunsul mexican
Mai târziu, un general desemnat de preşedintele Mexicului, Venustiano Carranza, a analizat posibilitatea ocupării mexicane a fostelor provincii şi a ajuns la concluzia că alianţa nu ar funcţiona din următoarele cauze: luarea celor trei state ar fi declanşat cu siguranţă probleme viitoare şi chiar un război cu S.U.A.; de asemenea, Mexicul nu ar fi putut să primească o masă atât de mare de populaţie anglo-saxonă între graniţele sale, iar Germania nu ar fi fost în stare sa aprovizioneze armele necesare pentru ostilităţile care s-ar fi creat. Carranza a respins propunerea lui Zmmermann pe 14 Aprilie, dar până atunci America deja declarase război Germaniei.
[modifică] Interceptarea britanică
Telegrama a fost interceptată şi decodată datorită abilităţilor criptologiştilor Nigel de Grey şi William Montgomery ai Unităţii Serviciului Secret Britanic Naval, Camera 40, sub conducerea amiralului William R. Hall. Aceasta a fost posibilă datorită codului folosit de ministerul de externe german ce fusese parţial decriptat folosind, printre altele, mesaje textuale capturate şi un set de coduri dintr-o versiune mai veche luate de la Wilhelm Wassmuss, un agent german care lucra în Orientul Mijlociu. Guvernul britanic, care dorea să demaşte telegrama incriminatoare, se confrunta cu o dilemă: dacă ar fi făcut publică telegrama, germanii ar fi suspectat ca le-a fost spart codul; dacă ar fi păstrat tăcerea, ar fi pierdut o mare oportunitate de a atrage S.U.A. în război - mesajul fiind trimis în perioada când sentimentul anti-german în America era în creştere din cauza pierderii a aproximativ 200 de vieţi americane în atacurile submarinelor germane. În plus, mai era o problema - ei nu puteau nici să arate confidenţial telegrama guvernului american. Din cauza importanţei sale, mesajul fusese trimis din Berlin, ambasadorului german din Washington, Johann von Bernstorff, pentru a-l trimite ambasadorului din Mexic, von Eckardt, pe trei rute diferite. Englezii au obţinut-o pe una din aceste rute. Americanii daduseră germanilor acces la telegraful lor personal în efortul de a încuraja iniţiativa de pace a preşedintelui Wilson. Germanilor nu le era frica să îl folosească pentru că mesajele erau codate şi din principiu, S.U.A. nu citeau la momentul respectiv corespondenţa diplomatică a altor ţări (de asemenea, spre deosebire de Anglia, S.U.A. nu aveau capacitatea de a sparge coduri). Cablul telegrafului mergea din Ambasda S.U.A. din Berlin, în Copenhaga şi apoi via Anglia (unde era monitorizat) pe cablu submarin către S.U.A.. Arătarea sursei telegramei ar fi însemnat recunoaşterea interceptării conversaţiilor diplomatice americane.
[modifică] Soluţia britanică
Guvernul britanic a intuit că ambasada germană din Washington a trimis mesajul Ambasadei din Mexic prin telegraful comercial, şi astfel ar fi existat o copie în oficiul telegrafic din Mexic. Dacă ar fi putut lua copia, ar fi putut-o trimite guvernului american susţinând că a fost găsită datorită spionajului mexican. Astfel, ei au contactat agentul britanic din Mexic, cunoscut doar ca domnul H., care a reuşit să obţină o copie. Spre bucuria spărgătorilor de coduri englezi, mesajul a fost trimis de Ambasada germana din Washington Mexicului, folosind cifruri mai vechi din cheile de coduri şi astfel a putut fi complet decodat – probabil ambasada germană din Mexic nu deţinea ultimele chei. Telegrama a fost trimisă de amiralul Hall, către ministrul de externe englez, Arthur James Balfour, care în schimb a contactat ambasadorul american din Aglia, Walter Page, şi a trimis-o pe 23 Februarie. Două zile mai târziu, el a dezvăluit-o preşedintelui Wilson.
[modifică] Efectul în S.U.A
Sentimentul populaţiei din S.U.A. la acel moment, era atât anti-mexican cât şi anti-german. Generalul John J. Pershing urmărea de mult pe revoluţionarul Pancho Villa, pentru care a făcut câteva raiduri la graniţe. Acestea reprezentau o cheltuială destul de mare pentru guvernul american şi Wilson propunea întreruperea căutărilor până la noile alegeri din Mexic, când un nou guvern ar fi fost ales şi o nouă constituţie promulgată (o convenţie constituţională, care a adoptat Constituţia din 1917 pentru Mexic). Aflarea conţinutuilui telegramei a intensificat tensiunile dintre S.U.A. şi Mexic, pentru că o posibilă alianţă cu Germania ar fi îngreunat alegerea unui guvern mexican mai prietenos intereselor Americii. Pe 1 Martie, guvernul american a dat conţinutul telegramei presei. Iniţial, publicul american credea telegrama a fi o farsă menită să-i aduca în război alături de Aliaţi. Opinia aceasta a fost susţinută de diplomaţii Germaniei, Mexicului şi Japoniei, şi de asemenea de pacifişti americani şi partide pro-germane, care toţi au declarat telegrama ca fiind un fals.
[modifică] Discursul lui Zimmermann
Printr-o mişcare neaşteptată, Zimmermann a confirmat autenticitatea telegramei la data de 3 Martie şi din nou într-un discurs din data de 29 Martie 1917. Discursul intenţiona să explice partea lui în această situaţie. El a început zicând că nu i-a scris o scrisoare lui Carranza, dar i-a dat instrucţiuni ambasadorului german printr-o „rută pe care o considera sigură”. El a spus de asemenea că în ciuda atacurilor submarine, sperase ca America să rămână neutră. Propunerile lui către guvernul mexican nu trebuiau urmate decât în cazul în care S.U.A. ar fi declarat război şi credea că instrucţiunile lui erau „absolut loiale în privinţa Americii”. De fapt, el a condamnat pe preşedintele Wilson pentru ruperea relaţiilor cu Germania „cu atâta brutalitate” după ce telegrama fusese interceptată, şi prin urmare ambasadorului german „nu i s-a dat ocazia sa explice atitudinea Germaniei, şi guvernul american a refuzat să negocieze”. Era un ton de onestiate în discurs pentru că Zimmermann avusese timp să se gândeasca la impactul şi efectele telegramei între timp, dar era hotărât să-şi apere ideile originale. Oricum, el a dezvăluit şi faptul că a fost informat greşit în legătură cu raportul de forţe dintre America şi vecinul ei sudic, dar aceasta fusese greşeala Serviciului Secret German.
[modifică] Declararea războiului
Chiar dacă telegrama începea declarând că Germania era interesată în păstrarea neutralităţii Americii, în timp ce îi ataca navele, această confirmare a unei duşmănii sigure a produs o izbucnire a sentimentului anti-german. Wilson a răspuns acestei manifestări germane ostile către americani, cerând Congresului să armeze navele americane pentru a se putea apăra de posibile atacuri submarine germane. Câteva zile mai tarziu, pe 2 Aprilie 1917, Wilson a cerut Congresului să declare război Germaniei. Pe 6 Aprilie 1917, Congresul a adus S.U.A. în Primul Război Mondial. Submarine nemţeşti atacasera mai înainte nave americane lângă Insulele Britanice, aşa că telegrama nu a fost singura cauză a intrării S.U.A. în război, dar a avut un rol hotărâtor în influenţarea opiniei publice americane. Aceasta a fost percepută în special necinstită deoarece mai întâi telegrama fusese transferată din ambasada americană din Berlin în ambasada germană din Washington, înainte de a ajunge în Mexic. Din momentul în care publicul american a crezut că telegrama era adevarată, intrarea S.U.A. în Primul Razboi Mondial devenise inevitabilă.
[modifică] Post-scriptum istoric
În Octombrie 2005, a fost dezvăluit că un exemplar original descifrat al Telegramei Zimmermann a fost recent decoperit de un istoric anonim care cerceta şi pregătea o istorie oficială a Centrului Guvernamental de Comunicaţii al Marii Britanii (GCHQ). Documentul este crezut a fi exact veritabila telegramă arătată ambasadorului american în Londra în 1917. Marcat cu scrisul amiralului Hall deasupra documentului, sunt aceste cuvinte: „Aceasta este prim-înmânată domnului Page şi expusă preşedintelui”. Cum multe din documentele secrete din această perioadă au fost distruse, se presupunea că manuscrisul decodat original a dispărut pentru totdeauna. Oricum, după descoperirea acestui document istoricul oficial al GCHQ a declarat: “Cred că acesta este într-adevăr acelaşi document pe care Balfour i l-a înmânat lui Page”.
