Styx
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Styx este râul al cărui nume este cunoscut de mulţi, fără a şti însă care îi este originea sau ce reprezintă exact. Un râu care separă lumea viilor de lumea morţilor. Styx, se spune, se învârte de nouă ori în jurul ţinutului Hades (iadul sau lumea de dedesubt). Numele său vine de la cuvântul grecesc stugein, care înseamnă ură, Styx - râul urii. Râul era atât de respectat de zeii din mitologia greacă, încât ei fac jurăminte de viaţă doar menţionându-i numele, aşa cum se face referire în povestea lui Bacchus-Ariadne, unde Jove "confirmă cu un jurământ irevocabil, atestând râul Styx".
Există cinci râuri care separă ţinutul Hades de lumea viilor. Acestea sunt:
- Acheron - râul tristeţii
- Cocytus - râul plângerii
- Phlegethon - râul de foc
- Lethe - râul uitării
- Styx - râul urii
Se crede că bătrânul luntraş care transportă morţii în lumea de dedesubt, Charon, trece peste râul Styx, unde câinele Cerberus, care are coadă de dragon, păzeşte, permiţând tuturor sufletelor să intre şi nici unuia să iasă. Aceasta este o concepţie greşită. De fapt, Charon trece peste râul Acheron, unde Cerberul stă de pază pentru eternitate. Tot legat de acest subiect, Charon conduce doar sufletele celor care sunt îngropaţi cum trebuie, cu o monedă (numită obol), care se pune în gura decedaţilor în timpul funeraliilor.
Dacă un zeu îşi depunea jurământul la râul Styx şi nu se ţinea de cuvântul său, Zeus îl forţa pe zeul respectiv să bea din râu. Apa este presupusă a fis atât de rea, încât zeul îşi pierdea vocea timp de nouă ani. Râul nu este subiectul nici unei legende, dar apare menţionat în mai multe. Aceste fărâme de descrieri oferă nu numai o perspectivă extraordinară asupra râului, ci şi a viziunii grecilor antici asupra lumii de dedesubt, de la porţile de adamanţiu până la nivelurile separate ale Tartarusului şi Erebusului de pe Câmpiile Elysiene.
În acest râu, zeiţa Thetis, mama lui Ahile, l-a îmbăiat pe acesta când era prunc pentru a-l face invincibil. Ţinut de călcâi în timp ce era scufundat, lui Ahile i-a rămas un singur punct vulnerabil: călcâiul. Acesta i-a adus şi moartea în Războiul Troian.
