Sir Thomas Wyatt
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sir Thomas Wyatt (n. 1503 - d. 6 octombrie 1542) a fost poet şi ambasador al regelui Henry al VIII-lea. A intrat în serviciul regelui pentru prima dată în anul 1516 în calitate de Sewer Extraordinary. În acelaşi an a început să studieze la St John's College al Universităţii Cambridge. S-a căsătorit cu Elizabeth Brooke (fiica Lord-ului Cobham, el însuşi de descendenţă regală) în 1521 şi un an mai târziu au avut un fiu Thomas Wyatt cel Tânăr, cel care a condus rebeliunea cunoscută în istoria Angliei ca Rebeliunea lui Wyatt.
În anul 1524, Henry al VIII-lea l-a numit pe Wyatt ca ambasador personal al său atât în ţară, cât şi în afara acesteia. Scurt timp după această numire, Wyatt a divorţat de soţia sa pe motive de adulter.
Cuprins |
[modifică] Anne Boleyn
Sora lui Wyatt a fost una din cele mai apropiate prietene a lui Anne Boleyn şi, mai apoi, lidera grupului de femei care aşteptau a fi peţite (în engleză, ladies-in-waiting). Wyatt însuşi s-a îndrăgostit de tânăra Anne Boleyn cândva pe la începutul anilor 1520. Nepotul său îşi amintea cum bunicul său văzuse "acea nouă frumuseţe" la revenirea sa din Franţa în iarna anului 1522. Wyatt a scris mai multe poeme de dragoste dedicate special Annei, devenind unul din nenumăraţii săi însoţitori. Mai târziu cei doi au fost subiect de bârfă, spunându-se despre ei că ar fi fost iubiţi. Fiind ambiţioasă şi inteligentă, Anne a învăţat din exemplul sorii sale, Mary Boleyn, cum să trateze cu discreţie, eleganţă şi castitate numeroşi săi însoţitori. Fără voia sa, Anne Boleyn a atras atenţia regelui Henry al VIII-lea cândva în jurl anului 1524. Wyatt a fost ultimul dintre însoţitorii viitoarei nefericite regine înlăturat de Henry sub pretextul unei misiunii diplomatice importante în Italia.
De fapt misiunea diplomatică era însoţirea lui Sir John Russell la Roma cu scopul de a obţine de la papa Clement al VII-lea dreptul de a divorţa de prima sa soţie, Caterina de Aragon. Wyatt a fost prins şi ţinut captiv de armatele împăratului Charles al V-lea, când acesta a cucerit Roma şi l-a închis pe papă în 1527. Oricum, Wyatt a reuşit să scape şi să se întoarcă înapoi în Anglia.
[modifică] Acuzaţii, încarcerări, achitări
În 1535 a fost înnobilat, iar în 1536 a fost închis în Turnul Londrei pentru că avusese o dispută violentă cu Ducele de Suffolk şi pentru că se afla sub suspiciunea de a fi fost unul dintre presupuşii amanţi ai lui Anne Boleyn. Datorită prieteniei sale personale cu Thomas Cromwell, a fost achitat de acuzaţiile aduse, a fost eliberat din Turn şi s-a întors la datorie. În timpul detenţiei sale a fost martor al execuţiei lui Anne Boleyn, fapt care l-a făcut să scrie un poem inspirat de această experienţă avută, V.Innocenti Veritas Viat Fides Circumdederunt me inimici mei.
În 1541 a fost acuzat din nou, de data aceasta de trădare. Din nou a fost achitat de acuzaţiile ce îi fuseseră aduse, mulţumită intervenţiei celei de-a cincea soţii a lui Henric al VIII-lea, Regina Catherine Howard, cu condiţia împăcării cu soţia sa, care fusese acuzată, la rândul său, de a fi comis adulter. A fost din nou achitat de toate acuzaţiile aduse şi i s-au restabilit toate drepturile şi privilegiile de ambasador personal al regelui. Nu mult după aceste întâmplări, s-a îmbolnăvit şi a decedat în jurul vârstei de 39 de ani.
[modifică] Poetul Thomas Wyatt
În timpul misiunii sale în Italia, Wyatt a devenit un admirator al culturii italiene. Nu întămplător a fost atras de sonet ca formă literară condensată de a transmite gânduri, imagini, emoţii şi sentimente.
Deşi inventarea sonetului în secolul al 13-lea în Italia este atribuită de cele mai multe ori lui Pier della Vigna (1190 - 1249), totuşi regulile sale fixe au fost stabilite de Guittone d'Arezzo (1235 - 1294) sub forma unui poem de formă fixă având 14 versuri, constând din două catrene şi două terţete având următorul ritm abab abab cde cde. Sonetul a fost dus mai târziu, în secolul următor, la perfecţiune de către Francesco Petrarca, ale cărui poeme de dragoste dedicate Laurei au fost extrem de cunoscute şi influente în toate literaturile europene.
Importanţa lui Wyatt în literatura engleză constă în introducerea sonetului în Anglia, respectiv în revitalizarea modului liric, de data asta sub forma sonetului. Spre deosebire de sonetul italian standardizat (4|4|3|3), Wyatt a folosit în sonetele sale preponderent ritmul (4|4|4|2) abba abba cdde ee, sonetele sale constând din trei catrene şi un duet. Lirismul poemelor lui Wyatt, precum şi concentrarea mesajului artistic datorită formei fixe a sonetelui şi-au demonstrat superioritatea artistică. De asemenea, Wyatt este cel care a introdus primul în literatura engleză aşa zisa "terza rima" (aba bcb cdc ded ... ), care va fi adusă la un înalt grad artistic de către Shelley în timpul romantismului, cel mai bun exemplu fiind probabil Ode to the West Wind, Odă vântului vestic. Desigur, Wyatt nu a fost un poet dintre cei mari, dar inovaţiile aduse de poezia sa precum şi importul sonetului au făcut ca drumul urmaşilor artistici să fie mai uşor.
Nici unul dintre poemele scrise de Thomas Wyatt nu au fost publicate în timpul vieţii sale. De fapt, prima carte care să cuprindă poeme semnate Wyatt a apărut doar la cincisprezece ani după moartea sa. Thomas Wyatt şi Lordul Henry Howard de Surrey au fost primii poeţi care au utilizat forma sonetului în literatura engleză. Unul dintre aceste poeme Whoso list to hunt, despre care se crede că ar fi fost dedicat nefericitei Anne Boleyn, se găseşte la Wikisource:Author:Thomas Wyatt (poet).
