Principii de închinare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În mod tradiţional, există două principii opuse de închinare, cu diferiţi adepţi în creştinism: principiul regulator şi principiul normativ.
Principiul regulator de închinare este o doctrină teologică creştină potrivit căreia închinarea publică adusă lui Dumnezeu trebuie să cuprindă acele şi numai acele elemente instituite, legiferate sau introduse prin poruncă sau exemplu în Biblie; că Dumnezeu instituie prin Scriptură tot ceea ce cere pentru închinare în biserică şi că orice altceva este interzis.
Principiul regulator este de cele mai multe ori pus în contrast cu principiul normativ de închinare, potrivit căruia tot ce nu e interzis în Scriptură este permis în închinare, atâta timp cât este potrivit păcii şi unităţii bisericii. Cu alte cuvinte, orice se face în închinare trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie în consens cu practica generală a Bisericii şi să nu fie interzis în Scriptură.
Principiul normativ de închinare este, în general, abordarea închinării practicată în Bisericile Ortodoxă, Catolică, Luterană, Anglicană şi Metodistă. Principiul regulator este practicat mai ales în Bisericile Reformate conservatoare, în Mişcarea Restoraţionistă şi în alte denominaţii protestante conservatoare, găsindu-şi expresia în documente confesionale cum ar fi Mărturisirea de credinţă de la Westminster şi Mărturisirea de credinţă baptistă de la Londra.
Unele grupări resping folosirea de instrumente muzicale în închinare pe acest motiv. Asemenea grupări argumentează că nu existe exemple de instrumente muzicale în închinare în Noul Testament şi că utilizarea în Vechiul Testament a unor instrumente în închinare era legată în mod specific de legile ceremoniale ale Templului din Ierusalim (la fel ca şi sistemul de jertfe), acestea nefiind aplicabile în biserică. Mulţi din primii calvinişti evitau folosirea instrumentelor în biserici, această practică fiind tipică prezbiterienilor şi altor Biserici reformate şi calviniste. În vremuri mai recente, începând cu secolul XIX, cele mai multe din aceste biserici nu mai exclud instrumentele.
Un nou principiu a fost recent introdus în discuţie, principiu ce încearcă să atingă un echilibru între principiile regulator şi normativ. Uneori denumit „principiul informat de închinare”, el afirmă că ceea ce este poruncit în Scriptură referitor la închinare este obligatoriu; ceea ce este interzis în Scriptură cu privire la închinare, rămâne interzis; iar ceea ce nu este interzis în Scriptură în această privinţă, este permis numai dacă poate fi dedus necesar şi corect din aplicarea Scripturii.
