Magnitudine aparentă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Mag. ap. | Corp ceresc |
|---|---|
| -26,8 | Soarele |
| -12,6 | Luna plină |
| -4,4 | planeta Venus la strălucire maximă |
| -2,8 | planta Marte la strălucire maximă |
| -1,5 | Sirius, cea mai strălucitoare stea |
| -0,7 | Canopus, a doua stea in ordinea strălucirii |
| 0,0 | punctul 0 de definiţie (inainte era steaua Vega) |
| +3,0 | limta de observare cu ochiul liber lângă centre urbane |
| +6,0 | limita de observare cu ochiul liber |
| +12,6 | cel mai luminos quasar |
| +30 | limita de observare cu Telescopul Spaţial Hubble |
Magnitudinea aparentă (notată cu m) este o mărime astronomică care caractrizează strălucirea unui corp cersc aşa cum apare el unui observator uman.
Valoarea depinde de strălucirea absolută a obiectului precum şi de distanţa dintre corpul ceresc şi observator. Pentru a caracteriza strălucirea independent de distanţă se foloseşte magnitudinea absolută.
Magnitudinea aparentă se măsoară pe o scară logaritmică, iar o valoare mai mică corespunde unei străluciri mai puternice. O stea de o sută de ori mai strălucitoare decât alta are magnitudinea aparentă cu 5 mai mică. Notaţia pentru magnitudinea aparentă este de obicei de tipul 3,0 m sau 3m.0.
Deja în Grecia antică exista o împărţire a stelelor după gradul de strălucire în 6 clase. Prima clasă cuprindea cele mai strălucitoare 15 stele, de la clasa 1 până la clasa 3 erau cca. 150 de stele şi până la clasa 6 cca. 5000.
 |
Acest articol despre astronomie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa !. |
 |
Acest articol legat de stele sau grupări de stele este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. |
