Ioan Sava Câmpineanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Sava Câmpineanu, locotenent, pilot, pioner al aviaţiei experimentale române din perioada interbelică (* 7 februarie 1889, Ghijasa de Sus - † 21 mai 1921, Arad).
Pilot în armata austro-ungară, a căzut prizonier în timpul primul război mondial în Rusia pentru ca, mai apoi să se înroleze volunar pe frontul din Moldova. A fost încadrat în escadrila Farman 5 din Grupul 2 aviaţie de la Tecuci unde, în scurt timp, a devenit unul dintre "piloţii cei mai de seamă, atât prin curajul şi conştiinciozitatea sa, cât şi prin caracterul său bun, modest, energic"[1]. Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu Virtutea Militară. După război a fost instructor de zbor şi director de studii în Grupul 4 instrucţie Tecuci. S-a numărat printre primii piloţi români care au efectuat raiduri aeriene după război. Astfel, în octombrie 1921, în echipaj cu căpitanul Ermil Gheorgiu, a zburat cu un avion Breguet 14 de la Bucureşti la Praga şi retur. Când fabrica de vagoane din Arad, în 1923, a început construcţia de avioane, a fost numit pilot de încercare. În timpul unuia dintre primele zboruri de probă ale avionului experimental PROTO-1, în anul 1924, una dintre aripi a cedat, avionul întrând în vrie şi prăbuşindu-se în Mureş.