Haig Acterian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Haig Acterian (n. 1904 - d. 8 august 1943) este primul născut dintre fraţii Acterian, un faimos regizor din perioada interbelică. Este fratele lui Arşavir Acterian şi al lui Jeni Acterian. A fost coleg cu Mircea Eliade la liceul Spiru Haret din Bucureşti, şi este unul dintre personajele Romanului adolescentului miop. A debutat cu versuri, semnate cu pseudonimul Mihail, în revista Vlăstare a liceului Spiru Haret, condusă chiar de Eliade însuşi. S-a căsătorit cu actriţa Marietta Sadova, una dintre marile actriţe de dramă ale Teatrului Naţional din Bucureşti. Deşi era tentat iniţial să dea examen de admitere la Conservator şi să studieze muzica, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică la clasa Luciei Sturdza Bulandra, pe care îl absolvă cu brio. Examenul de absolvire este un rol in piesa lui Adrian Maniu Meşterul Manole. De altfel romanul indian al lui Eliade Isabel şi apele Diavolului este dedicat "Prietenului Mihail şi oarbei Lalu", Lalu fiind o cerşetoare oarbă pe care Eliade a întîlnit-o în vremea cînd locuia în Rippon Street.
Haig Acterian va deveni ulterior primul regizor diplomat de film din România, după ce a urmat un curs de specializare la Roma, în studiourile Cinecitta. A fost prieten cu Arthur Gordon Craig, un regizor şi teoretician al teatrului modernist englez, cu care a purtat o intensă corespondenţă. A scris mai multe cărţi de teatru, din care amintim doar câteva Pretexte pentru o dramaturgie românească cu o prefaţă de E.G.Craig (Vremea 1936), Gordon Craig si ideea in teatru (Vremea 1936), După un veac de teatru românesc, (Bucovina 1937), Organizarea teatrului (Bucovina 1938), Shakespeare (Ed. Fundatiilor Regale, 1938), Limitele artei, (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939).
Alături de Mihail Sebastian şi Camil Petrescu, cel cu care împărtăşea interesul pentru Craig şi teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioşi cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, Shakespeare, scrisă şi publicată în limba română.
Era membru al Partidului Legionar. S-a înscris în acest partid în 1936, după ce înainte a colaborat la revista Bluze albastre, principalul hebdomadar al Partidului comunist. Din acest motiv doctrinar este arestat imediat după Rebeliunea legionară din ianuarie 1941. A deţinut funcţia de director al Teatrului Naţional din Bucureşti în timpul guvernului legionar condus de Horia Sima. Este aruncat în penitenciarul de la Lugoj unde va reuşi să finalizeze între 1941-1943, cea de-a doua monografie despre Molière, rămasă încă inedită. După intervenţa Marrietei Sadova este eliberat din închisoare. Va fi trimis pe Frontul de Răsărit, unde va muri în prima linie la Kuban, în 8 august 1943.
Jurnalul său intim a fost tipărit de fratele său Arşavir Acterian după 1989 sub titlul Cealaltă parte a vieţii noastre, dar restul cărţilor, inclusiv cele două volume de sonete şi de versuri publicate sub pseudonimul MIHAIL în timpul vieţii, Agonia (1929) si Urmare (1936), aşteaptă încă să fie reeditate.
[modifică] Opera
- Mihail, Agonia, versuri
- Haig Acterian, Dragoste şi viaţă în lumea teatrului, Buc., Arta Grafică, 1994
- Haig Acterian, Gordon Craig şi ideia în teatru, Ed. Vremea 1936
- Haig Acterian, Pretexte pentru o dramaturgie românească, cu un cuvânt înainte de Gordon E. Craig, Bucureşti, Ed. Vremea 1936
- Mihail, Urmare, versuri, Bucurelti, Institutul de arte grafice, 1936
- Haig Acterian, După un veac de teatru românesc,Ed. Bucovina, 1937
- Haig Acterian, Shakespeare, Bucureşti, Ed. Fundaţiilor Regale, 1938
- Haig Acterian, Organizarea teatrului (Bucovina 1938),
- Haig Acterian, Limitele artei
- Haig Acterian, Cealaltă parte a vieţii noastre, Iaşi, Institutul european, 1991
[modifică] Legături externe
- Fişa completă a biografiei lui Haig Acterian la [1]
- Mircea Eliade, Corespondenţă. Asia, Europa, America, vol. 1, scrisoarea către Emil Botta, Editura Humanitas, 1999
- Mircea Eliade, Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
