Giuseppe Tomasi di Lampedusa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.
Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna martie 2006.

Giuseppe Tomasi, duce de Palma si principe de Lampedusa (1896–1957), s-a născut la Palermo, într-o mare familie nobilă. Întrega sa viaţă a rămas foarte strâns legat de mediul familial şi a evitat să se alăture mediilor literare. A studiat scriitorii italieni şi străini, clasici şi moderni, vădind un interes deosebit pentru teoriile lui Freud. În 1943, în cursul unui bombardament a fost distrusă casa familiei sale, moment care a reprezentat şi începutul declinului clasei din care făcea parte.

[modifică] Ghepardul

Pe la sfârşitul anului 1954 şi în 1955 a început să redacteze romanul Ghepardul (Il Gattopardo), scop în care a cules o serie de descrieri de locuri, persoane şi experienţe, practic o bază de date, pe care a publicat-o în 1954 sub titlul Luoghi della mia prima infanzia (Locurile copilăriei mele).

Romanul Il Gattopardo a fost refuzat de editorul Elio Vittorini, fiind publicat postum, în 1958, de Feltrinelli. Cartea a avut un imens succes la public, în special datorită excepţionalei transpuneri cinematografice de către Luchino Visconti, care a beneficiat şi de mari actori (Burt Lancaster, Alain Delon, Claudia Cardinale) în rolurile principale.

Romanul Ghepardul urmăreşte istoria familiei unui nobil din Sicilia, Don Fabrizio Corbera, Principe de Salina, în cursul evenimentelor din perioada cunoscută sub numele de Risorgimento. Cel mai memorabil moment din carte este acela în care Tancredi, nepotulul lui Don Fabrizio, încearcă fără succes să îl convingă pe Don Fabrizio să rupă jurământul de credinţă faţă de Regatul celor două Sicilii, care se prăbuşea, şi să se alieze cu dinastia de Savoia, ocazie cu care rosteşte fraza "Bisogna cambiare tutto per non cambiare nulla" (Trebuie să schimbăm totul pentru ca nimic să nu se schimbe).

Fiul adoptiv al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Gioacchino Lanza Tomasi, mărturisea despre el că era un „om al tainelor“.

Că a fost şi a rămas aşa, se poate vedea din faptul că nici azi, la aproape cinci decenii de la moartea lui, biografii nu cunosc din viaţa aristocratului sicilian decât lucruri foarte puţine şi nesemnificative.

Nesemnificative? Fireşte că, pentru o anumită aplecare, tipică zilelor noastre, către scormonirea intimităţii după detalii sordide şi inavuabile, informaţiile despre autorul Ghepardului sunt pur şi simplu o rumoare fără ecou, o colecţie de platitudini care se potrivesc oricui şi nimănui anume.

Numai că pasiunea pentru lectură şi meditaţie, de pildă, care l-a însoţit întreaga viaţă, sau dispoziţia melancolică din copilărie către singurătate şi petrecerea timpului mai degraba în compania lucrurilor, decât a oamenilor, sunt infinit mai grăitoare pentru destinul autorului decât povestea cine ştie căror tribulaţii sentimentale.