Foamete
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Foametea este un fenomen în care o mare parte a populaţiei unei regiuni sau unei ţări este atât de prost hrănită încât moartea prin inaniţie devine un fenomen obişnuit. În ciuda resurselor foarte mari economice şi tehnologice ale lumii moderne, foametea mai loveşte numeroase regiuni ale planetei, în special în ţările în curs de dezvoltare. Foametea este de asociată în mod natural cu recoltele proaste şi epidemiile şi în mod artificial cu războiul şi genocidul. În ultimele câteva decenii, a apărut o interpretare mult mai nuanţată care leagă foametea de condiţiile economice şi politice dintr-o anumită zonă. Agenţiile de umanitare apreciază gravitatea stării de foamete conform unei scări a foametei.
Multe zone care au suferit de foamete în trecut s-au autoprotejat prin măsuri tehnologice şi prin măsuri tehnologice şi organizatorice. Prima ţară din Europa care a eliminat foametea a fost Olanda, care a avut parte de ultima foamete pe timp de pace la începutul secolului al XVII-lea, în momentul în care a devenit o putere economică majoră şi şi-a pus la punct o organizare politică complexă. Unul dintre economiştii proeminenţi specializaţi în acest domeniu, laureatul Premiului Nobel Amartya Sen, a remarcat că nici o ţară democratică nu a suferit vreodată de foame.
[modifică] Caracteristicile foametei
[modifică] Foametea în zilele noastre
"Reţeaua sistemelor de averizare timpurie împotriva foametei" a acordat Nigerului statutul de urgenţă în iulie 2005, ca şi altor ţări precum Ciad, Etiopia, Sudanul de sud, Somalia şi Zimbabwe. În zilele noastre, foametea loveşte cel mai greu în Africa, dar, în ciuda eforturilor internaţionale, foametea continuă să fie o problemă globală, milioane de indivizi suferind sau murind de foame. Principalele cauze care zădărnicesc eforturile de ajutorare ale populaţiei aflate în nevoie sunt: războaiele zonale, războaiele interne şi instabilitatea economică.
Se mai crede încă în sorţii de izbândă a Revoluţiei Verzi în lupta cu foametea. "Revoluţia Verde" a început în la sfârşitul secolului al XX-lea cu folosirea de hibrizi de înaltă productivitate. Aceşti hibrizi contribuie nu numai la obţinerea unor recolte mari, dar pot deasemenea stabiliza producţiile în timp. Criticile aduse atrag atenţia asupra faptului că odată cu începerea folosirii acestui sistem, este nevoie de tot mai mulţi fertilizatori chimici şi pesticide, care pot avea ca rezultat final degradarea mediului. De aceea, aceasta este doar una dintre opţiunile posibile pentru naţiunile în curs de dezvoltare care suferă de foamete, iar aceste culturi pot fi folosite conform condiţiilor din fiecare ţară. Culturile foarte productive ar face tehnic posibilă hrănirea lumii şi eliminarea foametei. Ele pot fi dezvoltate să asigure nutriţia corespunzătoare, iar proporţia populaţiei dezvoltate corespunzător ar creşte. Se mai afirmă că problemele foametei şi ale subnutriţiei sunt rezultatul dilemelor etice asupra folosirii tehnologiilor incomplet verificate pe care le avem la dispoziţie, dar sunt şi rezultatul diferenţelor culturale şi de clasă.
Un punct de vedere interesant este acelă că dieta vegetariană poate asigura cu acelaşi efort tehnic şi material resurse de hrană pentru mai mulţi oameni, comparativ cu dieta bazată pe carne. Acest punct de vedere este, deocamdată, minoritar.
[modifică] Legături externe
- The Borgen Project Global campaign to bring political attention to famine and poverty.
- Famine Early Warning System monitors agricultural production worldwide
- United Nations World ProgrammeHunger relief against poverty and famine
- International Food Policy Research Institute Sustainable solutions for ending hunger
