Creaţionism ştiinţific ortodox

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Creaţionismul ştiinţific ortodox este Creaţionismul ştiinţific providenţial bazat în acelaşi timp pe referatele biblice şi concepţia Sfinţilor Părinţi asupra creerii (facerii) lumii. Pe această bază sunt structurate apoi observaţiile şi studiile ştiinţei experimentale, formând structura ştiinţifică a acestui curent.

Cel mai cunoscut nume al Creaţionismului ştiinţific ortodox este, la ora actuală, Serafim Rose, savant american convertit la Ortodoxie.

[modifică] Referatul biblic

Principalele referate se găsesc în Biblia sau Sfintele Scripturi în Cartea Facerii ("Geneza"), cap. 1.1-31; cap. 2.1-25; cap. 3.14-24. Acestea prezintă concepţia biblică asupra apariţiei Universului şi omului şi asupra mersului ulterior al istoriei. Trebuie subliniat faptul că aceste texte nu sunt considerate ca putând fi complet înţelese fără legarea lor de restul textelor biblice.

Facerea 1.1 "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" este urmat de Facerea 1.26 "Să facem om după chipul şi asemănarea noastră "; trecerea de la singular la plural nu este de înţeles fără cunoştinţe biblice extinse; cunoaşterea unor texte ca Ioan 1.1-3, Ioan 14.16-17 şi altele asemenea arată existenţa unui Dumnezeu în Treime, făcând logic pluralul amintit.

Versiunea fundamental pentru Ortodoxie a Cărţii Facerii este cea din Septuaginta, ediţie folosită de toţi Sfinţii Părinţi. Este de remarcat că unii scriitori bisericeşti au folosit şi alte versiuni ale Vechiului Testament, dar toţi cei care au făcut aceasta nu sunt sfinţi din punctul de vedere al Ortodoxiei (ba chiar cei mai mulţi sunt consideraţi eretici).

Referatele biblice amintite au fost tâlcuite de mulţi dintre Sfinţii Părinţi, cei mai reprezentativi fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ambrozie al Mediolanului şi Sfântul Grigorie de Nyssa. Alţi Sfinţi Părinţi care au lăsat lucrări pe această temă sunt Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Simeon Noul Teolog ş.a.a., la care se adaugă şi scrierile altor sfinţi sau creştini, ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul, Sfântul Ioan de Cronştadt, Serafim Rose etc. Dintre teologii românii părintele Dumitru Stăniloaie s-a ocupat în mod repetat de această problemă, în conformitate cu principiile Creaţionismului ştiinţific ortodox.

[modifică] Elemente din concepţia ortodoxă asupra studierii Bibliei

Pentru a înţelege concepţia ortodoxă despre Facerea lumii trebuie înţelese anumite elemente fundamentale, fără de care orice comunicare este dintru început tăiată:

1) Pentru Ortodoxie Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, deci în întregime adevărată. (II Timotei 3.16-17 ş.a.a.)

2) Omul este supus greşelii, deci atunci când cunoştinţele sau părerile omului sunt în contradicţie cu Biblia, omul este cel care greşeşte, fie prin lipsa unor cunoştinţe complete, fie printr-o greşită interpretare a datelor sau a Scripturii. (II Timotei 4.1-4 ş.a.a.)

3) Sfânta Scriptură sau Biblia nu se interpretează după voia omului; dat fiind că a fost scrisă prin inspiraţia Duhului Sfânt asupra proorocilor, ea poate fi interpretată doar de cei care au darul proorocesc în mod limpede. Aceştia sunt în primul rând Sfinţii Părinţi. Deci, orice încercare de înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să plece de la aprofundarea poziţiei Sfinţilor Părinţi asupra acestuia. (I Petru 1.10-12 II Petru 1.19-21; 3.15-16 I Corinteni 12.4-11 ş.a.a.)

4) Ca orice text proorocesc şi textele patristice (ale Sfinţilor Părinţi) prezintă dificultăţi de citire şi interpretare, deşi evident mai mici decât textul biblic. Prima regulă pentru a evita interpretarea greşită este cunoaşterea întregului text patristic, evitarea scoaterilor din context care duc la alterarea logicii iniţiale a textului.

5) Exprimările despre Dumnezeu sunt în mod necesar antropomorfice. Într-adevăr, Dumnezeu fiind deasupra întregii Existenţe creat, nu poate fi exprimat în Sine. Deci este exprimat prin comparaţie cu noţiuni cunoscute de oameni. Şi la fel sunt exprimate şi acţiunile sale. În fapt însă, ele nu sunt înţelese - în teologia ortodoxă - antropomorfic, ci ca exprimări relative (limitate de limitele înţelegerii şi exprimării omeneşti) ale unui Adevăr suprem.

Este de subliniat faptul că orice teolog ortodox

5) face deosebire între datele ştiinţifice din vremea Sfinţilor Părinţi, în multe cazuri depăşite, şi datele teologice, rămase actuale.

[modifică] Concepţia Sfinţilor Părinţi asupra Facerii lumii

Sfinţii Părinţi mărturisesc în unanimitate sensul literar al referatelor biblice privind Creaţia într-o serie de aspecte fundamentale: a) crearea lumii din nimic; b) existenţa zilelor facerii ca zile tipice (obişnuite); c) crearea sau zidirea vietăţilor din ţărână pe specii ("după felul lor" spune referatul biblic) şi menţinerea speciilor pentru totdeauna; d) crearea lumii ca foarte bună; e) supunerea Universului material omului (prin Adam şi Eva); f) ispitirea şi căderea omului şi prin aceasta intrarea lumii sub stăpânirea stricăciunii; g) apariţia morţii în lume ca urmare a căderii omului în păcat (şi nu înainte de aceasta!).

Toate aceste şapte puncte fundamentale constituie în fapt baza concepţiei creaţioniste ortodoxe.