Consiliul Dirigent

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Consiliul Dirigent a fost guvernul Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional, ales la rândul său de Adunarea de la Alba Iulia. Preşedintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

[modifică] Componenţa

Consiliul Dirigent a fost alcătuit din 15 membri (10 membri din partea Partidului Naţional Român, doi din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania şi 3 independenţi), după cum urmează:

• Iuliu Maniu (PNR), preşedinte şi ministru de interne
• Alexandru Vaida-Voievod (PNR), externe
• Ştefan Cicio-Pop (PNR), apărare
• Aurel Vlad (PNR), finanţe
• Vasile Goldiş (PNR), culte şi instrucţiune publică
• Aurel Lazăr (PNR), justiţie
• Ioan Suciu (PNR), organizarea şi pregătirea Constituantei (nu a mai avut loc, din cauza împotrivirii autorităţilor de la Bucureşti)
• Iosif Jumanca (PSDTB), industrie
• Romul Boilă (PNR), comunicaţii
• Emil Haţieganu (PNR), codificare
• Ion Flueraş (PSDTB), sănătate
• Victor Bontescu (indep.), comerţ şi agricultură
• Vasile Lucaciu (indep.), fără portofoliu, cu misiuni în străinătate
• Octavian Goga (indep.), fără portofoliu
• Valeriu Branişte (PNR), fără portofoliu

[modifică] Recunoaşterea Consiliului Dirigent

Pe 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României a emis "Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Românie". Serviciile publice au rămas în competenţa Consiliului Dirigent, iar afacerile străine, armata, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului au trecut în competenţa guvernului central de la Bucureşti. Transilvania urma să fie reprezentată în guvernul central prin miniştri fără portofoliu, pentru fiecare domeniu asupra căruia guvernul regional îşi pierdea competenţa în favoarea guvernului central.

[modifică] Realizări

Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu România, împărţindu-le în 23 de judeţe. Consiliul Dirigent a numit prefecţi în toate aceste 23 de judeţe, precum şi încă trei prefecţi pe lângă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu.

[modifică] Dizolvarea Consiliului Dirigent

În ciuda dorinţei conducătorilor români transilvăneni de a păstra o oarecare autonomie a Transilvaniei în cadrul Regatului Român, Consiliul Dirigent a fost dizolvat de autorităţile de la Bucureşti pe data de 4 aprilie 1920. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a faptului că la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris soluţia alipirii Transilvaniei la Regatul Român a devenit ireversibilă, motiv pentru care autorităţile de la Bucureşti n-au mai avut nevoie să facă nici un fel de concesii românilor transilvăneni. În aceste condiţii, pe 13 martie 1920 Alexandru Vaida-Voievod a fost înlăturat de la preşedinţia Consiliului de Miniştri, el fiind menţinut în funcţie doar atâta timp cât a fost necesară impresionarea Puterilor Aliate cu modul de colaborare între românii ardeleni şi cei din Vechiul Regat. Înlăturarea lui Alexandru Vaida-Voievod şi, la scurt timp, dizolvarea Consiliului Dirigent, au produs o stare de frustrare în rândul elitelor intelectuale ardelene, care s-au simţit folosite de politicienii din Vechiul Regat.