Conciliul de la Efes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes - sau Conciliul de la Efes.

De la 22 iunie la 31 iulie 431
Papa Celestin I (422-432)
Convocat de împăratul Teodosie al II-lea (...)
Cinci sesiuni
Tema: Maternitatea divină a Mariei împotriva lui Nestorie (...)
Documente: 6 canoane.

A doua scrisoare a sf. Ciril adresată lui Nestorie
A treia scrisoare a sf. Ciril adresată lui Nestorie
Cele 12 aneteme (afurisenii)

A fost convocat la cererea adresată împăratului Teodosie al II-lea de către Nestorie, care a fost nemulţumit că a fost condamnat de un sinod la Roma, în 430. Împăratul Teodosie al II-lea a convocat sinodul împreună cu Valentinian al II-lea şi cu acceptul papei Celestin I.

Lucrările au fost conduse de Ciril al Alexandriei. Iniţial s-au înscris 197 de episcopi, însă numărul celor care au participat a fost mai mare pentru că s-au înscris şi pe parcursul lucrărilor.

Deşi Nestorie a fost cel care a făcut demersurile pentru ca sinodul să aibă loc şi deşi a fost chemat de trei ori, totuşi el nu a venit. Acest lucru însă nu a împiedicat episcopii reuniţi să decidă decăderea lui din onoarea de a fi episcop şi interzicerea ca el să facă parte din cler, având la bază şi mesajul adus de delegaţia sosită din partea Romei.

Sinodul a luat poziţie împotriva nestorianismului, o erezie care susţineau că în Iisus s-ar afla două Persoane, una divină şi alta umană. De asemenea, Nestorie susţinea că Fecioara Maria este « născătoare de om », dar nu ar putea fi numită şi « născătoare de Dumnezeu ». Episcopii adunaţi la lucrări apără clar poziţia conform căreia în Iisus Christos este o singură Persoană care are nouă naturi (firi) şi că Fecioara Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu (Theotokos).

Sentinţa de condamnare pronunţată împotriva lui Nestorie:
Sfântul Sinod a spus, pe lângă altele, "deoarece preailustrul Nestorie nu a voit nici să asculte chemarea noastră, nici să-i primească pe preaînalţii şi onoraţii episcopi trimişi de noi am fost nevoiţi – în mod necesar – să purcedem la examinarea (analizarea exprimărilor sale nepioase. După ce am constatat – analizând scrisorile lui, scrieri care au fost aici citite, recentele lui afirmaţii făcute în această metropolă şi confirmate de martori – lucruri pe care el le gândeşte şi le predică fără pietate, determinaţi de canoanele scrisorii preasfântului nostru părinte şi coleg în slujire Celestin, episcopul Bisericii din Roma, cu lacrimi în ochi am fost nevoiţi să ajungem la această dureroasă condamnare a lui. Însuşi Isus Christos, Domnul nostru, împotriva căruia rosteşte blasfemii, a definit prin vocea acestui preasfânt Conciliu că Nestorie este exclus de la demnitatea episcopală şi din oricare colegiu sacerdotal”. (Scrisoarea generală a Sinodului).

Sinodul a elaborat următoarele documente:

• Decizia privind care din documente ("A doua scrisoare a lui Chiril adresată lui Nestorie", sau "A doua scrisoare a lui Nestorie către Chiril") este în acord cu Crezul de la Niceea. Sinodul a decis că în conformitate cu Crezul de la Niceea este "A doua scrisoare a lui Chiril adresată lui Nestorie";
• Cele 12 anateme şi scrisoarea explicativă de început, care au fost concepute de Chiril la sinodul din Alexandria ţinut în 430, trimise lui Nestorie, citite la lucrările Sinodului de la Efes şi incluse în lucrările acestuia;
• Decizia cu privire la Nestorie;
• Scrisoarea prin care episcopii, clerul şi poporul sunt informaţi cu privire la condamnarea lui Ioan al Antiohiei;
• O declaraţie de credinţă prin care se confirmă Crezul de la Niceea şi se afirmă că «Nu este permis să se producă, scrie sau compună orice alt Crez, cu excepţia aceluia care a fost definit de Sfinţii Părinţi care s-au adunat împreună în Spiritul Sfânt de la Niceea »;
• O luare de poziţie contra mesalianilor;
• Un decret privind autonomia bisericii din Cipru.

Cele şase canoane ale sinodului sunt:
1. în privinţa situaţiei mitropoliţilor care sunt de partea lui Nestorie şi a lui Celestin (nu papei);
2. situaţia episcopilor care vor adera la Nestorie;
3. despre acei clerici care au fost depuşi de Nestorie pentru ortodoxia credinţei lor;
4. clericii care urmează sau vor urma erazia (opiniile) lui Nestorie;
5. despre clericii nevrednici pedepsiţi pe drept, dar primiţi de Nestorie;
6. situaţia celor care vor încerca să nesocotească hotărârile Sinodului.

În paralel cu acest sinod, Ioan al Antiohiei a convocat un sinod propriu.

În urma celor două sinoade ţinute, ambele grupări au trimis delegaţii la împăratul Teodosie al II-lea, care însă nu a ratificat hotărârile nici unuia. Aprobarea Sinodului Ecumenic de la Efes a fost însă făcută de către Sixt al III-lea.

[modifică] Legături externe

• en Prezentare a condiţiilor în care s-a desfăşurat Sinoadul al III-lea ecumenic de la Efes şi o transcriere a documentelor elaborate