Comisar al poporului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Din 1919 până în 1946, funcţiile de miniştri în guvernul Rusiei şi, mai apoi, în acela al Uniunii Sovietice, au fost îndeplinte de Comisari ai Poporului (în rusa narodnîi comisar, prescurtat Narkom). Un minister era numit Comisariat al poporului (Narkomat), iar guvernul din care făcea parte era Soviet al Comisarilor Poporului (Sovnarkom).
Comuniştii voiau să formeze un guvern al muncitorilor şi ţăranilor. În mod tradiţional, un guvern era un cosiliu de miniştri numit de rege sau de preşedinte după câştigarea alegerilor parlamentare. Aceata a fost considerată o instituţie burgheză, care nu se potrivea noii realităţi sovietice. Nu exista preşedinte sau parlament. Revoluţia dăduse puterea sovietelor locale ale muncitorilor, soldaţilor şi tăranilor. Al doilea Congres al Sovietelor din întreaga Rusie (1917) a introdus noţiunea şi a ales Sovietul Comisarilor Poporului, care urma să conducă Rusia în numele poporului muncitor. Preşedintele Sovietului Comisarilor Poporului era de asemenea ales de Congresul Sovietelor, având o funcţie echivalentă cu cea de prim-ministru. Primul Preşedinte al Sovnarkomului a fost Vladimir Ilici Lenin.
În 1946, Narkom a fost redenumit Minister ca parte a reorganizării Sovnarkomului, redenumit la rândul lui Sovmin.
