Cele şapte laude
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cele şapte laude, în liturgica creştină, reprezintă un ciclu liturgic de o zi, în decursul căreia se citesc sau se cântă mai multe slujbe de peste zi.
Originea celor şapte laude vine de la psalmul 119 (118), versetul 164:
- De şapte ori pe zi te laud, din pricina legilor tale celor drepte.
În general, numărul de şapte a fost menţinut, în schimb succesiunea acestor slujbe a variat de la o epocă la alta, de la un rit la altul. În ritul latin, din ceasurile mici (III, VI şi IX), doar unul e suficient, care va purta atunci numele de ceasul mijlociu sau "ora mediană".
Cuprins |
[modifică] În ritul bizantin
[modifică] În ritul latin
- vecernia
- dupăcinarul
- utrenia
- laudele
- ceasul mijlociu
[modifică] În ritul armean
- vecernia
- ceasul împăciuirii
- dupăcinarul
- miezonoptica
- utrenia+laudele+ceasul dintâi
- ceasul III
- ceasul VI