Baronul Haussmann
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bulevardul Grande Armée, unul ditre cele douăsprezece mari bulevarde ale lui Haussman, radiind din Arc de Triomphe.
La Défense şi Grande Arche (cubul găurit) pot fi văzute la orizont.
Versiunea mare
Georges-Eugène, Baron Haussmann (* 27 martie 1809 - † 11 ianuarie 1891) a fost un planificator civic francez, al cărui nume este asociat cu reconstrucţia Parisului. S-a născut în oraşul unei familii protestante, germană la origini.
A fost educat la Colegiul Henry al IV-lea, urmând să studieze Dreptul, luând în acelaşi timp lecţii la conservatorul de muzică din Paris, (a fost un bun muzician). A devenit sous-préfet în Nérac (1830) şi a avansat repede în serviciul civil până ce a fost ales de Persigny prefect al departamentului Sena, învingându-l pe Jean Jacques Berger, care a ezitat să atragă asupra sa schemele imperiale pentru stabilirea Parisului. Haussmann va rămâne pe acest post până în 1870.
Însărcinat de Napoleon al III-lea pentru a crea un program de reformare arhitecturală în Paris, Haussmann a ridicat Bois de Boulogne şi a realizat îmbunătăţiri substanţiale în parcurile mici. Grădinile Palatului Luxembourg au fost tăiate pentru creearea unor noi străzi, iar Bulevardul Sebastopol, partea sudică a căruia este numită astăzi Bulevardul Sfântul Michel, a fost transferat într-un district foarte populat. În plus, câteva schimbări ale străzilor au creat "bulevarde" întinse, care astăzi au devenit micile străzi pariziene. Un nou sistem de pompare cu apă, un sistem gigantic de canalizare, noi poduri, opera şi alte clădiri publice, includerea districtelor periferice — acestea se aflau printre cele mai noi reuşite ale prefectului, îndeplinite cu ajutorul unei gestionări înţelepte a fondurilor publice, care va fi inculpată de Jules Ferry în Les Comptes fantastiques de Haussmann, în 1867. (Un joc de cuvinte între contes, poveşti şi istorisiri şi comptes, conturi.)
Un împrumut de 250 milioane de franci francezi a fost încasat de oraşul Paris în 1865 şi un altul de 260 milioane în 1869. Aceste sume au reprezentat numai părţi din schiţele financiare ale lui Haussmann, ceea ce a dus la concedierea sa de către guvernul lui Émile Ollivier. După căderea Imperiului a petrecut un an în străinătate, dar a reintrat în viaţa publică în 1877, când a devenit un deputat Bonapartist pentru Ajaccio.
Munca sa a distrus mare parte din oraşul medieval. Se estimează că el a transformat 60% din clădirile Parisului. De precizat este faptul că el a redesenat Place de l'Étoile şi a creat bulevarde lungi cu perspective spre monumente ca şi Arc de Triomphe şi Opera Garnier.
Haussmann a devenit senator în 1857, membru al Academiei de Arte Frumoase în 1867 şi a primit marea cruce a Legiunii de Onoare în 1862. A murit în Paris şi este înmormântat în Le Cimetière Père Lachaise. Numele său dăinuieşte şi astăzi în Bulevardul Haussmann. Ultimii ani ai săi i-a petrecut scriindu-şi memoriile (Mémoires, 3 volume, 1890-1893).
După moda urbanistică haussmanniană s-au construit o serie de oraşe europene. Bucureştiul, capitala României, precum şi Clujul, capitala Transilvaniei, au beneficiat de construcţii bazate pe planurile pariziene ale lui Haussmann, respectiv Bulevardul Magheru din Bucureşti şi actuala Stradă Iuliu Maniu din Cluj.
[modifică] Vezi şi
- Listă de planificatori urbani
