Axum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la oraşul Axum. Pentru regat, vezi Regatul Axum.

Axum sau, mai bine zis, Aksum este un oraş în Tigray, nordul Etiopiei, aflat în apropiere de baza munţilor Adoua, la 14°07.475′N 38°43.975′E. Acesta a fost centrul Regatului Axumit, ridicat în jurul naşterii lui Iisus şi căzut în secolul XII datorită mutării centrului de putere a Imperiului Etiopian mai la sud. Şaptezeci şi cinci la sută dintre locuitorii oraşului sunt creştini ortodocşi etiopieni. Restul populaţiei se împarte în musulmani sunniţi şi P'ent'ay.

Datorită valorii sale istorice, ruinele sale au fost include de către UNESCO, în 1980, în lista siturilor de moştenire mondială.

Cuprins

1 Regatul Axumit şi Creştinătatea ortodoxă
2 Axum şi Islam
3 Puncte de interes
4 Bibliografie
5 Legături externe

[modifică] Regatul Axumit şi Creştinătatea ortodoxă

Capela din Tablet

Regatul din Axum are propria limbă scrisă numită Ge'ez, dezvoltându-şi totodată o arhitectură distinctivă exemplificată de obeliscuri gigantice. Regatul a ajuns la apogeul său în timpul domniei regelui Ezana, botezat Abriha, în Anii 300 d.Hr. (tot atunci îmbrăţişând şi creştinismul).

Biserica Ortodoxă Etiopiană susţine că Biserica Fecioarei noastre Maria din Zion din Axum găzduieşte biblica Arcă a Alianţei în care se află tabletele pe care sunt scrise Cele zece porunci. Tot la această biserică au fost încoronaţi împăraţii etiopieni timp de secole la rândul, până la domnia lui Fasilidos, iar apoi începând de la Yohannes al IV-lea şi până la sfârşitul imperiului. Axum este considerat cel mai sfânt oraş din Etiopia şi este o destinaţie importantă a pelerinajelor. Aici au loc festivale religioase semnificante precum Festivalul T'imk'et (cunoscut ca Boboteaza în creştinătatea vestică) la 7 ianuarie şi Festivalul lui Maryam Zion la sfârşitul lunii noiembrie.

În 1937, Obeliscul din Axum, înalt de 24 de metri şi vechi de 1700 de ani a fost tăiat în trei părţi de către soldaţii italieni şi trimis la Roma pentru a fi reconstruit. Obeliscul este considerat de marea majoritate a specialiştilor drept unul dintre cele mai bune exemple a ingineriei din vârful Imperiului Axumit. În ciuda unui acord al Naţiunilor Unite din 1947 ce prevedea că obeliscul ar trebui să fie dat înapoi, Italia s-a eschivat, rezultând într-o dispută diplomatică îndelungată faţă de guvernul etiopian, care consideră obeliscul drept un simbol al identităţii naţionale. În aprilie 2005, Italia a returnat în sfârşit piesele obeliscului, bucurându-se de felicitări atât din partea oficialităţilor, dar şi din rândurile populaţiei de rând. El a fost ridicat din nou în Axum în noiembrie 2005. ^[1]

[modifică] Axum şi Islam

Deşi musulmanii axumiţi au încercat construirea unei moschei în acest sfânt oraş etiopian, rezidenţii ortodocşi au replicat că trebuie să le fie permisă construirea unei biserici ortodocse etiopiene în Mecca (oficial Makkah) dacă musulmanilor le-ar fi permisă construirea unei moschei în Axum.

Legătură lui Axum cu Islam este foarte veche. Conform lui Ibn Hisham, când Muhammad a întâlnit oprimare din partea clanului Quraish, a trimis un mic grup în care se afla şi fiica sa Ruqayya li soţul ei Uthman ibn Affan, căruia Ashma ibn Abjar, rege al Axumului, i-a oferit refugiu şi protecţie, refuzând cererile clanului Quraish de a trimite aceşti refugiaţi înapoi în Arabia. Ei nu s-au întors până în al şaselea an al Hijra (628), dar chiar şi atunci mulţi au rămas în Etiopia, stabilindu-se în cele din urmă la Negash, în estul lui Tigray.

Există diferite tradiţii privind efectul pe care aceşti musulmani timpurii l-au avut asupra conducătorului din Axum. Tradiţia musulmană spune că domnitorul a fost atât de impresionat de aceşti refugiaţi încât a devenit convertit. Pe de altă parte, tradiţia etiopiană afirmă că unul dintre refugiaţii musulmani care a trăit în Etiopia în acea vreme a convertit la creştinismul ortodox, devenind astfel primul convertit cunoscut de la Islam la Creştinătate. Merită menţionat o a doua tradiţie etiopiană care spune că la moartea lui Ashama ibn Abjar, Muhammed s-ar fi rugat pentru sufletul regelui şi a spus urmaşilor săi, "Lăsaţi etiopienii în pace, atâta vreme cât nu preiau ofensiva".

[modifică] Puncte de interes

Monumentele aksumite principale ale oraşului sunt stelae; cele mai multe dintre acestea se află în Parcul Stelae de Nord, variind de la Marele Stele, de 33 metri (crezut a fi căzut în timpul construcţiilor) şi cel mai înalt aflat în picioare Stele al Regelui Ezena, 24 metri înălţime. Se consideră că acestea marchează morminte şi în trecut lansau discuri de metal afixate în lateral, gravate, de asemenea, cu designuri arhitecturale. Stelae Gudit, spre deosebire de zona nordică, au fost amestecate cu majoritatea mormintelor din secolul IV.

Celelalte trăsături ale oraşului includ biserica Sfânta Marie din Zion, construită în 1665, în care se spune că ar exista Arca Alianţei (o biserică proeminentă construită în secolul XX purtând acelaşi nume i se alătură), muzee arheologice şi etnografice, Piatra lui Ezana scrisă în sabaeană, Ge'ez şi Greaca veche în manieră similară Pietrei lui Rosetta, Mormântul Regelui Bazen (un megalit considerat a fi unul dintre cele mai timpurii structuri de acest gen), aşa-numita Baie a Reginei din Saba (de fapt un rezervor), Ta'akha Maryamul, datând din secolul IV şi Palatul Dungur din secolul VI, mănăstirile din Abba Pentalewon şi Abba Liqanos şi piesa de artă pe piatră Leoaica din Gobedra.

Legenda de aici susţine că Regina din Saba a locuit în acest oraş.

De asemenea, oraşul găzduieşte un mic aeroport.

[modifică] Bibliografie

Stuart Munro-Hay. Aksum: O civilizaţie africană de antichitate târzie. Edinburgh: University Press. 1991. ISBN 0748601066 Ediţia online
Yuri M. Kobishchanov. Axum (Joseph W. Michels, editor; Lorraine T. Kapitanoff, translator). University Park, Pennsylvania: University of Pennsylvania, 1979. ISBN 0271005319
Sergew Hable Sellassie. Istorie Etiopiană Antică şi Medievală până în 1270 (Addis Ababa: United Printers, 1972).
Zionul african, Arta Sacră a Etiopiei, (New Haven: Yale University Press, 1993).