Asterisk PBX

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Asterisk este o un software gratis / open-source care implementează o centrală de birou (PBX). Precum orice altă centrală de birou, permite unui număr de telefoane ataşate să efectueze convorbiri între ele precum şi să se conecteze către alte telefoane din exterior (incluzând PSTN). "Numele provine de la simbolul asterisc, *, care în mediile Unix (incluzând Linux) şi DOS reprezintă o multiselecţie, potrivindu-se cu numele oricărui fişier." [1]

Asterisk are două forme de licenţe, software-ul gratis fiind sub licenţă GNU General Public License (GPL), iar cealată este licenţa comercială care permite utilizarea codec-urilor licenţiate, precum G.729. Mark Spencer de la Digium a fost cel care a început Asterisk. El este şi în continuare principalul susţinător al proiectului; multe alte zeci de programatori contribuind cu extinderi ale funcţiilor şi prin raportarea problemelor. La început a fost proiectat să funcţioneze în sistemul de operare Linux. În prezent, Asterisk rulează de asemenea pe OpenBSD, FreeBSD, Mac OS X, Sun Solaris, şi Windows de la Microsoft, cu toate că paltforma "nativă", Linux, este cea care este cea mai frecventă.

Asterisk-ul include software pentru funcţii disponible mai înainte numai în sistemle centralele comerciale costisitoare -- căsuţă vocală, apel tip conferinţă, raspuns vocal interactiv (meniuri telefonice) şi automatic call distribution. Utilizatorii pot crea noi funcţii prin scrierea de scripturi pentru planurile de numerotare în limbaj propriu definit de Asterisk, sau prin adăugarea de module personale scrise în C, fie prin scrierea de scripturi de interfaţă gateway Asterisk în Perl sau alte limbaje de programare.

Pentru a ataşa un telefon obişnuit la un server Linux care rulează Asterisk, sau pentru a conecta trunchiuri către PSTN, server-ul trebuie echipat cu plăci speciale. (Un modem obişnuie nu este suficient.) Digium şi alte câteva firme vând astfel de plăci PCI care pot ataşa telefoane, linii telefonice T1 sau E1, precum şi altfel de linii digitale şi analogice.

Poate carcteristica cea mai intresantă de astăzi a Asterisk-ului este suportul pentru multe protocoale de Voce peste IP, incluzând SIP, H.323 şi MGCP. Asterisk poate să conlucreze cu majoritetea telefoanelor SIP, comportându-se atat ca server registrar cât şi ca gateway între telefoanele IP şi reţeaua PSTN. Dezvoltatorii Asterisk au proiectat de asemenea un nou protocol numit IAX, pentru a trasporta în mode eficient apeluri între două sau mai multe centrale Asterisk.

Prin suportarea acestei multitudini de servicii telefonice tradiţionale precum şi a serviciilor de VoIP, Asterisk-ul le permite celor care aleg să îl folosească să dispună de sisteme telefonice eficiente, sau să migreze treptat de la sistemele actuale către noile tehnologii. Alţii aleg să folosească serverele Asterisk pentru a înlocui PBX mai vechi, pentru a dispune de funţii noi (precum căsuţă vocală]] sau meniuri telefonice) sau pentru a face economie prin reducerea costurilor prin folosirea apelurilor prin internet.

Companiile de VoIP au început şi ele la rândul lor să utilizeze centralele Asterisk.

La 7 martie 2006, versiunea curentă stabilă de Asterisk este 1.2.5.

[modifică] Programarea

Asterisk, luat singur, nu este un sistem finalizat. Administratorul trebuie să creeze un plan de numerotare pentru a face Asterisk-ul să răspundă utilizatorilor. Dacă se doreşte folosirea Asterisk pe post de centrală telefonică, trebuie neapărat creat un astfel de plan de numerotare.

Asterisk-ul se poate controla prin editarea unui număr de fişiere de configuraţii. Unul dintre aceste , extensions.conf, este locul unde administratorul defineşte ce va face Asterisk-ul cand se răspunde la un telefon. Un limbaj nativ este utilizat pentru a defini contexts, extensii şi acţiuni. Totuşi limbajul este destul de primitiv -- seamănă întrucâtva cu assembler.

Programarea se poate face de asemenea folosind interfaţa AGI care premite dezvoltatorilor să scrie programe în limbaje ca Perl sau C.