Plan de numerotare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Planul de numerotare este un şir de caractere care descrie setul de numere care pot fi formate de utilizatorul unui telefon la un moment dat.

[modifică] Implementări în MGCP şi Megaco

Megaco activează descriptorul Digit Map într-o comandă Add, Modify sau Subtract pentru a configura planul de numerotaţie dintr-un MG pentru ca acesta să detecteze şi să raporteze cifrele recepţionate la o terminaţie. Descriptorul Digit Map conţine numele şi valoarea pentru Digit Map (Planul de Numerotaţie) care să fie aplicat in acel moment. Planul de numerotaţie este activat dacă descriptorul de evenimente este aplicat pe MG.

MGCP activează parametrul pentru planul de numerotaţie prin intermediul unei solicitări de notificare expresă sau încapsulată într-o comandă Create Connection, Modify Connection sau o comandă Delete Connection, care poartă definiţia Digit Map. Parametrul de Digit Map reprezintă numai o valoare sau chiar planul de numerotaţie care să fie implementat.

Atât în MEGACO cât şi MGCP, MG aşteaptă evenimente le formare de cifre să se întâmple şi detectează mai departe o potrivire parţială sau una completă, sau una care a depăşit deja pragul de potrivire. In oricare dintre aceste cazuri, şirul de cifre formate este raportat MGC-ului. Atât MGCP cât şi Megaco suportă aplicare unui timp maxim între cifre în timp ce colectează cifrele.

Call Agentul poate cere gateway-ului să colecteze cifrele formate de către utilizator. Această facilitate este menită pentru a fi folosită de către gateway-urile rezidenţiale pentru a colecta numerele pe care un utilizator le formează; poate de asemenea să fi folosită în cazul trunking gateways şi access gateways, pentru a colecta codurile de acces, numerele de cărţi de credit şi alte numere cerute de diferite aplicaţii.

O procedură care poate fi utilizată este aceea ca gateway-ul să notifice Call Agentul cu fiecare cifră, de îndată ce a fost formată. Totuşi, o astfel de procedură generează un număr mare de interacţiuni. Este de preferat să se acumuleze cifrele formate într-un buffer şi să fie transmise într-un singur mesaj.

Problema tratării acestei acumulări este aceea că este greu pentru un gateway să prevadă câte cifre trebuie să acumuleze până să transmită. De exemplu, folosind telefonul de pe biroul nostru, am putea forma următoarele numere:

Număr	Descriere
0	Operatorul local
00	Operatorul de distanţă lungă
xxxx	Numărul de extensie locală
9xxxxxxx	Număr local
#xxxxxxx	Scurtătură către un număr local
#xx	Alte locaţii ale firmei
90xxxxxxxxxx	Număr interurban
900+până la 15 cifre	Număr internaţional

Soluţia acestei probleme este ca MGC să încarce pe gateway un plan de numerotaţie. Această hartă de cifre este formulată folosind o sintaxă derivată din sistemele Unix, egrep. De exemplu, din planul de numerotaţie descris anterior rezultă următorul plan de numerotaţie:

 (0T|00T|[1-7]xxx|9xxxxxxx|#xxxxxxx|*xx|90xxxxxxxxxx|900x.T)

Sintaxa formală pentru planul de numerotaţie este descrisă de regula DigitMap în sintaxa formală de descriere a protocolului – suportul pentru litere primare ale planului de numerotaţie este obligatoriu, în timp ce suportul pentru literele extinse ale hărţii de cifre este opţională. Un gateway care a recepţionat un planul de numerotaţie cu o literele extinse şi care nu suportă acest lucru trebuie să răspundă cu codul de eroare 537 (extensie a planului de numerotaţie necunoscută).

Un plan de numerotaţie, în conformitate cu această sintaxă este definită fie printr-un „şir” (case insensitive) fie printr-o listă de şiruri. Fiecare şir din listă este o schemă alternativa de numerotaţie, fiind specificată fie ca un set de cifre sau timere, fie ca o expresie peste care gateway-ul va încerca să găsească cea mai scurtă potrivire posibilă. Următoarea construcţie poate fi utilizată în fiecare schemă de numerotare:

Cifră: O cifră de la "0" la "9".
Timer: Un simbol "T" ce reprezintă expirarea unui timer.
DTMF: O cifră, un timer sau unul din simbolurile "A", "B","C", "D", "#" sau "*". Se pot defini extensii.
Multiselecţie: Simbolul "x" care se potriveşte oricărei cifre, ("0" la "9").
Interval: Unul sau mai multe simboluri DTMF între paranteze pătrate ("[" şi "]").
Subinterval: Două cifre separate prin minus ("-") care se potriveşte oricărei cifre între şi incluzându-le pe cele două. Construirea subintervalul poate fi făcută numai în interiorul unei construcţii de tip interval, exemplu, între "[" şi "]".
Poziţie: Un punct (".") care se potriveşte unui număr arbitrare, incluzând zero, de apariţii a construcţiei anterioare.

Un gateway care detectează evenimente care se potrivesc cu planul de numerotaţie TREBUIE să facă următoarele:

Adaugă codul evenimentului drept token la sfârşitul variabilei de stări internă pentru endpoint-ul apelat pentru " şirul curent de cifre formate".
Aplică „şirul curent de cifre formate” hărţii de cifre, încercând să găsească o potrivire pentru fiecare expresie din planul de numerotaţie.
Dacă rezultatul nu se califică (potrivire parţială pentru cel puţin o cifră din planul de numerotaţie şi nu se potriveşte complet cu altă intrare din listă), nu mai face nimic.

Dacă rezultatul se potriveşte cu o intrare din listă sau este supra-calificat (exemplu: următoarele cifre nu au cum să mai producă o potrivire), trimite lista de evenimente acumulate Call Agentului. O potrivire, în această specificaţie, poate să fie deci fie o „potrivire perfectă”, în care se potriveşte perfect o alternativă specificată, fie o potrivire imposibilă, care se întâmplă când şirul format nu se potriveşte cu nici o alternativă.

Expirările neaşteptate, de exemplu, pot provoca „potriviri imposibile”. Atât potrivirile perfecte cât şi potrivirile imposibile declanşează notificări cu cifrele acumulate.

Următorul exemplu ilustrează cele de mai sus. Presupunând planul de numerotaţie:

 (xxxxxxx|x11)

şi şirul curent de cifre formate "41". Dacă se introduce "1" şirul curent de cifre formate devine "411". Avem o potrivire parţială cu "xxxxxxx", dar avem o potrivire completă cu "x11", şi deci vom transmite "411" către Call Agent.

Următoarea hartă de cifre, data ca exemplu, este mai subtilă:

 (0[12].|00|1[12].1|2x.#)

Dată fiind introducerea lui "0", o potrivire completă se va produce imediat pentru că poziţia(".") permite zero apariţii ale construcţiei precedente. Intrarea "00" nu va putea, în consecinţă, să se producă niciodată conform acestui planul de numerotaţie.

Dată fiind introducerea lui "1", avem numai o potrivire parţială. Introducerea "12" este de asemenea o potrivire parţială, totuşi şi "11" şi "121" sunt potriviri.

Dată fiind introducerea lui "2", există o potrivire parţială. O potrivire parţială există de asemenea pentru inputul "23", "234", "2345", etc. O potrivire completă nu se va întâmpla aici până nu va fi generat un "#"(exemplu: "2345#"). Inputul "2#" ar fi de asemenea o potrivire.

De remarcat că planurile de numerotaţie definesc simple secvenţe de potrivire pentru secvenţele de evenimente conform unei gramatici. Deşi planurile de numerotaţie sunt definite aici pentru intrări de tip DTMF, package-uri de extensie pot fi definite astfel încât planurile de numerotaţie să poată fi utilizate şi pentru alte tipuri inputuri reprezentate prin coduri de evenimente care aderă la sintaxa hărţii de cifre definite pentru aceste coduri (exemplu: "1" sau "T"). În astfel de utilizări, definiţia unui/unor evenimente particulare ar trebui să fie precizată în definiţia package-ului.

Din cauză că planurile de numerotaţie nu sunt limitate la anumite dimensiuni, este recomandat ca gateway-urile să suporte hărţi de cifre de cel puţin 2048 bytes per endpoint.