Alexandr Lebed
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandr Ivanovii Lebed (în limba rusă: Алекса́ндр Ива́нович Ле́бедь) (20 aprilie 1950–28 aprilie 2002) a fost un general şi politician rus.
Alexandr Lebed ajuns în prim-planul vieţii publice din Rusia după tentativa de lovitură de stat din 1991, în timpul căreia un grup de conspiratori din vechea gardă comunistă conservatoare sovietică au încercat să-l răstoarne pe preşedintele Mihail Gorbaciov şi să stopeze cursul reformelor iniţiate de acesta din urmă. În momentul critic al crizei, comuniştii conservatori au dat ordin armatei să încercuiască Casa Albă, sediul Parlamentului Rusiei, generalului Lebed fiind însărcinat cu trimiterea tancurilor, dar el a refuzat să acţioneze împotriva parlamentarilor şi a lui Boris Elţin, preşedintele RSFS Ruse. Mai târziu, Lebed a fost avansat, devenind adjunct al comandantului VDV – trupelor de paraşutişti, Pavel Gracev.
După ce a luat parte la acţiunile violente de înăbuşire ale mişcărilor naţionale din Caucaz, (printre care şi a marşului pentru independenţă din faţa guvernului din Tbilisi (Georgia), în urma căruia au fost ucişi 20 de protestatari), Alexandr Lebed a fost numit în iunie 1992 comandant al Armatei a 14-a, dislocată în Moldova. Prezenţa trupelor ruseşti este considerată unul dintre factorii puternic destabilizatori din zonă, în timpul conflictului din autoproclamată republică transnistreană.
Pe 30 mai 1995, el a demisionat din funcţie şi s-a lansat în politică. Candidând pe listele partidului naţionalist-moderat Congresul Comunităţilor Ruse (Конгресс русских общин), în alegerile din decembrie 1995 pentru Duma de Stat, Lebed a reuşit să ocupe un loc de deputat, în ciuda faptului că partidul său nu a reuşit să treacă de de pragul legal de 5%.
Lebed a candidat la alegerile prezidenţiale din 1996 şi a câştigat 14,5 % din voturi în primul tur de scrutin (al treilea rezultat, după Elţin şi Ghennadi Ziuganov). La două zile după încheiera primului tur al alegerilor prezidenţiale, preşedintele în funcţie, Boris Elţin, l-a numit pe Lebed "Secretar al Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse" şi "Consilier pentru probleme de securitate naţională al Preşedintelui Federaţiei Ruse". În schimb, Lebed l-a sprijinit puternic pe Elţin în al doilea tur de scrutin.
Vederile politice ale lui Lebed au purtat în mod clar amprenta formaţiunii sale mlitare. Admirator al lui Augusto Pinochet şi a politicii sale de mână forte din Chile, Lebed avea să declare public că: "păstrarea neschimbată a armatei este baza păstrării neschiimbate a puterii executive".
În timpul apariţiilor publice, Lebed, sfătuit de consilierii săi politici, a început să folosească cuvinte obscene, ceea ce i-a aus renumele de "rus dintr-o bucată" şi de "naţionalist teribil".
Ca preşedintye al Consiliului de Securitate, Lebed a condus negocierile cu preşedintele cecen Aslan Mashadov, alături de care a semnat înţelegerile care au dus la încetarea primului război cecen, în august 1996. În luna octombrie a aceluiaşi an, după un conflict deschis cu ministrul de interne Anatoli Kulikov, Lebed a fost demis din fruntea Consiliului de Securitate.
Pe 7 septembrie 1997, Leded a afirmat în cadrul unui interviu din emisiunea 60 de minute că fosta Uniune Sovietică a pierdut urma câtorva "bombe nucleare de dimensiunea unei valize". Atât guvernul Statelor Unite, cât şi cel al Federaţiei Ruse au respins imediat afirmaţiile lui Lebed, autorităţile ruse mergând până acolo încât au afirmat că asemenea arme nici măcar nu au fost create.
Pe 17 mai 1998, Lebed a câştigat alegerile pentru funcţia de guvernator al ţinutului Krasnoiarsk. A rămas în funcţie până la moartea sa din 28 aprilie 2002, cauzată de prăbuşirea elicopterului în care se afla. Cauza oficială a prăbuşirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune în timpul zborului, pe timp cu ceaţă. Până în zilele noastre se mai fac auzite diferite teorii despre conspiraţii care ar fi dus la moartea lui Lebed.
