Aleksei Nicolaevici Tolstoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aleksei Nicolaevici Tolstoi (în limba rusă Алексей Николаевич Толстой) (10 ianuarie (stil nou)/29 decemebrie (stil vechi) 1883 – 23 februarie 1945), numit şi tovarăşul conte, a fost un scriitor sovietic care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF şi romane istorice.

S-a născut în Nicolaevsk, (azi Pugaciov, regiunea Saratov) în 1883 în familia unuia dintre membrii sărăciţi ai familiei conţilor Tolstoi. Tătăl lui era un husar pensionat şi propietar de pământuri, contele Nicolai Alexandrovici Tolstoi, iar mama sa era o scriitoare de literatură pentru copii, Alexandra Leonievna Bostrom, (născută Turgeneva, cunoscută şi cu numele de Alexandra Tolstoi). Alexei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor în două luni, a fugit cu amantul său, Alexei Apollonovici Bostrom. În conformitate cu legile divorţului din acele vremuri, partea vinovată, Alexandra, nu mai putea să se căsătorească, astfel că singura posibilitate a ei de a-şi păstra copilul nenăscut era să-l declare ca fiu al lui A. Bostrom. Aşa că, până la vârsta de 13 ani, Alexei a trăit cu numele de familie Bostrom şi nu a avut nici o îndoială că Alexei Bostrom senior nu ar fi fost tatăl său biologic. În 1886, atât familia Tolstoi cât şi familia Bostom au început luptele birocratice pentru înregistrarerea oficială a lui Alexei cu numele de contele Tolstoi. În ciuda acestui fapt, tânărul a continuat să-l considere pe A. Bostrom adevăratul său tată, şi l-a văzut pe Nicolai Tolstoi şî pe ceilalţi fraţi doar de câteva ori.

Imagine:Konchalovsky Alexei Tolstoy.jpg

Alexei Tolstoi vizitându-l pe artist de Piotr Koncialovski

În 1900, Nicolai Tolstoi a murit, lăsându-i moştenire lui Alexei 30.000 de ruble şi numele familiei. Mai târziu, scriitorul a avut o atitudine mai degrabă amuzantă fată de moştenirea lui Tolstoi. El a devenit cunoscut pentru faptul că şi-a umplut pereţii locuinţei cu portrete înegrite şi, de asemenea, pentru poveştile despre strămoşii săi, spuse vizitatorilor care nu-l cunoscuseră până în acel moment. Mai târziu a recunoscut în faţa prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere şi că toate poveştile despre vieţile strămoşilor au fost în totalitate inventate.

Primele schiţe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok şi de alţi critici din vremea respectivă pentru naturalismul lor excesiv, erotismul debordant şi lipsa generală de gust în maniera lui Mihail Arţîbaşev. Unele povestiri pornografice publicate în primii ani ai secolului al XX-lea şi care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute ca aparţinându-i de către autorul prezumtiv, totuşi, cei mai mulţi critici rămân sceptici în această privinţă.

Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917 în timpul revoluţiei bolşevice din octombrie şi a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în ţară şi a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori. A devenit un sprijinitor de nădejde al partidului comunist, scriind povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu Maxim Gorki la reportajul făcut în timpul călătoriei lor de-a lungul Canalul Marea Albă-Marea Baltică.

El a publicat două romane foarte lungi, Petru Întâiul (1929-45), în care a încercat să facă o legătură între politicile lui Petru cel Mare şi cea a lui Stalin, şi Drumul către Golgota (1922-41) în care descria evenimente din perioada 1914 – 1919, inclusiv din războiul civil. Este autorul mai multor piese de teatru.

Alexei Tolstoi este considerat ca fiind autorul unora dintre primele şi cele mai bune povestiri ştiinţifico-fantastice în limba rusă. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie către Marte şi Hiperboloidul inginerului Garin (1927) s-au bucurat de o imensă popularitate, primul dintre ele fiind chiar ecranizat în 1924. Mai multe filme făcute în Uniunea Sovietică se bazează pe romane scrise de Tolstoi.

Tolstoi a scris de asemenea mai multe cărţi pentru copii, prima fiind Copilăria lui Nikita, o descriere a primilor ani ai fiului său. În 1936 a scris o adaptare a faimosei poveşti italiene Pinocchio, rebotezată Adventurile lui Buratino sau Cheia de Aur. Personajul principal al povestirii, Buratino, a devenit foarte repede extrem de popular printre cetăţenii sovietici de toate vârstele.