Vasken I Baljian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Catolicosul Vasken I Baljian

Catolicosul Dr. Vasken I Baljian (sau Vazgen I, în limba armeană: Վազգեն Ա, în limba rusă: Вазген I) (n. 20 septembrie/3 octombrie 1908, Bucureşti, d. 18 august 1994, Erevan) a fost episcop al Episcopiei Armeano-Gregoriene din Bucureşti şi catolicos al tuturor armenilor din lume, cu sediul la Ecimiadzin (Armenia) de la 27 septembrie 1955 până la sfârşitul vieţii.

Vasken Baljian s-a născut la 20 septembrie/3 octombrie 1908 în oraşul Bucureşti (capitala României), într-o familie de etnie armeană, tatăl său fiind de profesie cizmar şi numindu-se Abraham Baljian. Părinţii săi au emigrat de la Istanbul în anii 1895-1896 ca urmare a masacrelor la adresa minorităţii armene din Turcia. A primit la botez numele de Levon Garabet Baljian (Левон Карапет Абрамович Палчян). A fost educat la Şcoala armeană şi la Liceul German din Bucureşti.

Levon Garabet Baljian a absolvit cursurile Facultăţii de Filosofie şi Literatură din cadrul Universităţii din Bucureşti (România) în anul 1936. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig (Germania), unde a obţinut doctoratul în teologie. Reîntors în ţară, a fost puternic implicat în viaţa culturală a comunităţii armene din România, publicând o revistă literară în anii '30. A predat timp de câţiva ani ca profesor de limba armeană la şcolile acestei comunităţi din Bucureşti (1929-1943). A scris cărţile "Armenii lui Musa Dagh în romanele lui Franz Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca profesor" (1944), "Liturghia armeană" şi "Despre Patria noastră" (ambele în 1945).

Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazgen (Vasken) în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean şi ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). Este ales ca locţiitor de prelat şi apoi ca prelat al comunităţii Bisericii Armene din România în anul 1947. A făcut parte din conclavul care l-a ales pe SS Catolicosul Gevorg al VI-lea la Echmiadzin în iunie 1945. Ulterior este hirotonit ca episcop al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România şi Bulgaria în anul 1951. Catolicosul Gevorg al VI-lea a trecut la cele veşnice la 9 mai 1954. Episcopul Vasken este ales ca membru al Consiliul Spiritual Suprem de la Echmiadzin în anul 1954. În acelaşi an publică cartea "Hayreni Arevin Tak" (Sub soarele patriei).

La 27 septembrie 1955, Adunarea Bisericii Armene din Etchmiadzin l-a ales pe cultul şi moderatul episcop Vazgen ca al 130-lea Patriarch Suprem de Echmiadzin şi Catolicos al tuturor armenilor. La scurt timp s-a aflat în faţa a două crize majore: alegerea unui nou Catolicos al Marii Case a Ciliciei, SS Zareh I (februarie 1956) şi disputele din cadrul Congregaţiei St. James din Ierusalim. Prima a confirmat separarea care persistă în cadrul Bisericii Armene (deşi mai puţin severă astăzi).

Vasken I a îndeplinit funcţia de Catolicos de Echmiadzin şi Patriarh Suprem al tuturor armenilor în perioada 1955-1994. A fost adesea criticat pentru relaţiile sale de colaborare cu autorităţile sovietice atee şi pentru exacerbarea naţionalismului armean. Pe de altă parte, el a jucat un rol important în strângerea relaţiilor dintre Armenia Sovietică şi comunitatea armeană din Diaspora. A obţinut un mare grad de independenţă pentru Biserica Armeană din partea autorităţilor comuniste sovietice în comparaţie cu bisericile din celelalte republici ale Uniunii Sovietice, obţinând permisiunea guvernului URSS de a accepta fondurile donate de către armenii din străinătate.

Astfel, în anul 1958, Patriarhul Justinian al României a vizitat Biserica Armeană, vizită întoarsă în anul 1965 de către Patriarhul Catolicos Vasken I al tuturor armenilor care a vizitat cu această ocazie şi Mănăstirea Neamţ.

El a stabilit relaţii fructuoase cu liderii celorlalte biserici mondiale. În anul 1970, a călătorit la Vatican pentru o întânire istorică cu Papa Paul al VI-lea. Sub păstorirea Catolicosului Vasken I, Biserica Armeană s-a alăturat Consiliului Mondial al Bisericilor. A participat la Conferinţa Bisericilor Orientale de la Addis Abeba (Etiopia) din anul 1965 şi a efectuat multe călătorii lungi. După destrămarea URSS (1991), a sprijinit deschis independenţa noului stat armean. De asemenea a lucrat pentru obţinerea unei soluţii de pace în disputa cu Azerbaidjan în privinţa enclavei Nagorno-Karabah. Cu mai puţin de o lună înainte de a muri, i s-a conferit titlul de Erou Naţional al Armeniei.

Catolicosul Vasken I a trăit pentru a vedea restabilirea libertăţii religioase în Armenia sub un guvern naţional democratic în anul 1991. Din acel an, el s-a ocupat cu renovarea bisericilor armene şi reînfiinţarea instituţiilor bisericeşti din Armenia. A salvat un număr mare de comori bisericeşti prin înfiinţarea Muzeului Alex Manoogian al Bisericii Armene. SS Vasken a intensificat contactele cu Catolicosatul Armean al Ciliciei cu scopul de a obţine reunificarea celor două mari Biserici Armene.

Catolicosul Vasken I Baljan a trecut la cele veşnice la 18 august 1994 în oraşul Erevan (capitala Armeniei). În calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe Armene timp de aproape 40 ani, SS Vasken a fost atât liderul spiritual, cât şi simbolul unităţii naţionale a armenilor din întreaga lume.