Tinia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tinia, zeul suprem din mitologia etruscă, element prim în triada maximă, împreună cu Uni şi Menrva (identificată de romani cu triada Jupiter-Iuno-Minerva). Tinia este în primul rând zeu al cerului (cerul fiind, în concepţia etruscă, divizat în 16 zone, fiecare locuită de câte un zeu); după Pliniu cel Bătrân, în Istoria Naturală, triada făcea parte dintr-o eneadă care avea mai ales menirea lansării fulgerelor, acesta fiind şi atributul principal, alături de conducerea universului, a lui Tinia. În ceea ce numiseră romanii disciplina etruscă, un rol principal în magia religioasă îl aveau cărţile fulgurante (atribuite nimfei Vegoe) cuprinzând principiile divinatorii ale interpretării, dar se pare şi ale producerii fulgerelor şi trăsnetelor. Cicero scrie:
- Etruscii au observat fulgerele şi trăsnetele şi au explicat multe fenomene şi miracole ale naturii. (Despre divinaţie)