Théophile Gautier
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Théophile Gautier (*30 august 1811, Tarbes - †23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine) a fost un scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), devine unul din teoreticienii "artei pentru artă" şi unul din maeştrii şcolii parnassiene.
[modifică] Viaţa şi opera
Théophile Gautier s-a născut la 30 august 1811 în Tarbes, orăşel în sud-vestul Franţei, familia se stabileşte însă la Paris, unde Gautier frecventează şcoala elementară şi liceul "Louis-le-Grand", împreună cu viitorul poet Gérard de Nerval, care îi va deveni prieten. La început ar fi dorit să devină pictor, ia contact totuşi cu cercurile literare din jurul lui Victor Hugo şi este prezent la premiera piesei acestuia, Hernani, care a declanşat în rândurile publicului legendara bătălie între partizanii şi adversarii romantismului (la bataille d'Hernani). Gautier publică poezii şi scurte povestiri şi frecventează "boema" pariziană.
Primul său succes literar îl obţine cu romanul în formă de scrisori, Mademoiselle Maupin (1835), în care prezintă istoria vieţii unei tinere femei, îmbrăcată în haine bărbăteşti, care încearcă să-şi realizeze idealul în dragoste prin experienţe homo- şi heteroerotice, pentru a reveni în cele din urmă la un obişnuit stil de viaţă. Importantă este prefaţa acestui roman, în care Gautier dezvoltă teoria "artei pentru artă", conform căreia arta trebuie să fie liberă de orice convenţiune morală sau angajament politic, având ca singur scop perfecţiunea estetică.
În domeniul liricii, publică volumul Émaux et camées ("Emailuri şi camee", 1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecţiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generaţii de poeţi tineri, ce vor alcătui mai târziu "Şcoala Parnassiană", care, după romantism, devine cea mai influentă mişcare în literatura franceză. Unul din admiratorii poeziei sale şi ai stilului său de viaţă hedonist este Charles Beaudelaire, care îi dedică primul său volum de poezii, Les fleurs du mal.
Povestirile sale fantastice, ca La morte amoureuse (1835), Une nuit de Cléopatre (1842) şi Le roman de la momie (1858), vor exercita o puternică influenţă asupra romanticilor germani, în special asupra lui E.T.A. Hoffmann.
În domeniul istoriei şi criticii literare, Gautier este autorul volumelor Histoire de l'art dramatique depuis vingt-cinq ans ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecişicinci de ani", în 6 voume, 1858-1859), Raport sur le progrès des lettres ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) şi Histoire du romantisme ("Istoria romantismului", 1872).
Este şi autorul libretului pentru baletul Gisèle cu muzică de Adolphe Adam (1841).
Théophile Gautier se stinge din viaţă pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, în apropierea Parisului.
