Schitul Ostrov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab şi a soţiei sale Despina, Schitul Ostrov a fost construită între anii 1518 - 1522. Numele de Ostrov îi vine de la faptul că este construită pe un ostrov (insuliţă ) a Oltului în centrul oraşului - staţiune Călimăneşti din judeţul Vâlcea.
Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi locaş. A fost sfiinţită nezugravită. Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul şi se termină cu restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeaşi perioadă, pisania veche a fost înlocuită cu o pisanie în limba română cu litere chirilice.
De remarcat în arhitectura interioară tâmpla aurită din lemn de tei veche de când biserica, icoanele împărăteşti aşişderea, poate cele originale după unii şi Icoana Maicii Domnului, restaurată în 1791 de către un cunoscut zugrav de biserici al locului, Ioan Zugravul.
De asemeni, fără a minimaliza restul de valori, sunt trei icoane ale Sfântului Nicolae, Coborârea de pa cruce şi Sfântul Sava, icoane de o mare valoare artistică din perioada de început a bisericii şi care acum se află în custodia Muzeului de Artă al României.
Schitul, dealungul vremii se mai remarcă prin lucruri importante petrecute aici şi care au marcat istoria pământului românesc. Fiind schit de călugăriţe de pe la 1700 până în 1890, aici s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele de Platonia şi mama lui Mihai Viteazul cu numele de Teofana.
O remarcă importantă în istoria schitului este că la sfârşitul anilor '70, datorită lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insuliţa a fost înălţată cu circa 6 m distrugându-se o faună seculară de fagi, stejari şi brazi. S-a ridicat şi biserca şi s-au refăcut şi anexele. Cu toate că s-au făcut replantări, existând acum circa 47 de specii de arbori şi trandafiri, farmecul secular al arborilor şi plantelor seculare nu mai este. (Umbla la vremea respectivă un zvon, nu se ştie cât de adevărat deoarece nu au apărut nici desminţi în presă, că înecarea ostrovului s-a făcut din dorinţa unui lider local de partid comunist, pentru a-i nu inunda grădina. Cert este că locul respectiv se află în aval de baraj cu circa 150 m.)
