Robert Koch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Robert Koch (n. 11 decembrie 1843, Clausthal, Saxonia Inferioară – d. 27 mai 1910, Baden-Baden) a fost un bacteriolog german. A studiat la Göttingen, avându-l ca profesor pe Jacob Henle care afirma în 1840 ca rănile sunt infectate de nişte organisme parazite.

[modifică] Biografie

În 1866 a venit la Berlin pentru aprofundarea cunoştinţelor în domeniul chimiei, iar aici pe perioada de 6 luni cât durează studiul va veni în contact cu ideile lui Rudolf Virchow. În 1867 se stabileşte la Rackwitz (provincia Posen), unde trece examenul de Ofiţer Medical Districtual. În 1870 se înrolează voluntar în războiul franco-prusac.

• 1872-1880: Ofiţer al Districtului medical Wollstein; în această perioadă face primii paşi în dezvoltarea cercetării ştiinţifice a organismelor care cauzează infecţii. Antraxul la vremea respectivă era foarte răspândit în districtul Wollstein, iar Koch fără nici un ajutor bănesc sau ştiinţific îşi propune să descopere cât mai multe despre acest flagel. Laboratorul a fost casa sa, iar ca aparatură a avut un microscop dăruit de soţia sa, iar instrumentarul era procurat de el insuşi. Bacilul antraxului era descoperit de Pollender, Rayer şi Davaine, însă Koch îşi propune să demonstreze faptul că acest bacil este de fapt agentul care produce boala. În acest scop el inoculează la şoareci extracte din splina animalelor bolnave, şi constată ca aceştia mor, în timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale sănătoase şoarecii trăiesc. Experimentul confirmă un fapt ce se bănuia şi anume că sângele animalelor infectate este capabil să transfere boala la animalele sănătoase. Koch nu este mulţumit cu acest rezultat, el vrea să urmărească dacă bacilii care nu vin în contact cu nici un tip de animal pot provoca boala.

El cultivă aceşti bacili pe un mediu obţinut din umoarea apoasa a ochiului de bou. Prin studierea, cercetarea si fotografierea acestui experiment, Koch înregistrează multiplicarea bacililor si observă care medii sunt prielnice dezvoltării si care nu, de asemenea observa producerea de spori care in anumite condiţii nefavorabile cum ar fi lipsa de oxigen rezista, iar atunci cind condiţiile externe devin favorabile se retransforma in bacili care pot reinfecta organismele sănătoase. Koch cultiva bacilii timp de citeva generatii si observa ca aceşti bacili isi păstrează virulenta chiar si in lipsa oricărui organism animal. Rezultatul acestei munci titanice Koch il prezintă in fata lui Ferdinand Cohn profesor de botanica la Universitatea din Breslau si a colegului acestuia profesorul Cohnheim, disciplina de Anatomie Patologica la aceeaşi universitate. Amindoi profesorii sunt impresionaţi de munca si de rezultatele lui Koch.

• 1876: Cohn publică un articol, în jurnalul la care era editor, despre munca lui Koch, articol prin care acesta din urmă cunoaşte faima şi recunoaşterea muncii sale. Însă această faimă îl motivează şi mai mult , el continuă sa lucreze la Wollstein timp de 4 ani, timp în care descoperă şi îmbunataţeşte metodele de fixare , colorare şi fotografiere a bacteriilor, munca obositoare care are ca rezultat publicarea in 1878 a unui studiu asupra bolilor cauzate de infecţiile bacteriene ale rănilor. Prin acest studiu el pune bazele stiintifice ale controlului acestor infecţii.
• 1880: este numit membru al Biroului Imperial al Sănătăţii (germana Reichs-Gesundheitsamt) în Berlin, fapt care ii inlesneşte accesul si lucrul intr-un laborator modern , avind colegi de lucru pe Loeffler, Gaffky si alţii. Aici continuă să dezvolte lucrările începute legate de bacterii, inventează noi metode de cultivare aşa numitele- Reinkulturen-, medii de cultura a bacteriilor pe substrat solid (amidon de cartof si agar), medii insăminţate in cutii Petri (inventate de colegul sau Petri), care se folosesc şi in zilele noastre.

Pune bazele a noi tehnici de colorare, prin care bacteriile sa fie mai uşor de analizat si de identificat, rezultatul fiind obţinerea De culturi bacteriene pure.

• 1882: publică un studiu despre bacilul tuberculozei, precum si metode de cultură si de identificare a acestuia.
• 1883: este inca ocupat cu dezvoltarea cercetărilor asupra acestui bacil , cind este trimis ca şef al Comisiei Germane pentru combaterea holerei, in Egipt pentru a studia epidemia de holera din aceasta ţară. Descoperă vibrionul holerei şi adÎÎuce culturi pure din acest virion in Germania. Această descoperire cumulată cu cercetarea holerei in India, il pun in poziţia de a elabora regulile pentru controlul epidemiei de holera, reguli care sunt aprobate de Parlamentul din Dresda in 1893 si care vor constitui bazele controlului acestei epidemii, baze valabile si astăzi. Descoperirea vibrionului holerei, care ii aduce un premiu de 100.000 DM, a avut o influenta foarte mare asupra controlului si conservării apei potabile.
• 1885: Profesor de Igienă la Universitate din Berlin, şi Director al noului Institut De Igiena German.

• 1890: este numit General de brigada (germana Generalarzt) clasa I si Cetatean de Onoare a Berlinului.

• 1891: Profesor Onorific al Facultatii de Medicina din Berlin si director al Institului de Boli Infecţioase, unde are norocul sa lucreze alături de alte personalitati: Ehrlich, von Behring si Kitasato, ei insisi mari descoperitori.

Se reîntoarce la bacilul tuberculozei şi reuşeşte să creeze o formă inactivată a bacilului pe care o denumeşte tuberculină. Pune bazele obţinerii tuberculinei prin 2 căi diferite, fiecare tuberculină primind numele de „cea veche” si „cea noua”. Insă comunicarea pe care o susţine asupra obţinerii tuberculinei, naşte vii comentarii si controverse, care culminează atunci cind tuberculina nu se ridica la inaltimea asteptarilor opiniei publice in combaterea flagelului tuberculozei, ocazie cu care si opinia publica devine un duşman pentru Koch.

• 1896: anunţă obţinerea unei noi tuberculine , insa si de data aceasta rezultatele sint sub asteptari; aceasta tuberculină va avea insă un rol important ca substanţă de diagnostic. Este trimis in Africa de Sud pentru studierea pestei bovine, dar nu reuşeşte să izoleze agentul infecţios; obţine insă limitarea efectelor epidemiei prin injectarea animalelor sănătoase din fermele neatacate a unui preparat din vezica urinară a animalelor bolnave. Lucrează apoi in India si Africa la studiul malariei, a ciume bubonice ăi a bolilor transmise de către Tripanosoma la vaci şi cai.
• 1898: publica rezultatele acestor studii in Germania. La scurt timp de la întoarcerea in ţară, este trimis in Italia si la tropice , acolo unde in urma cercetărilor confirmă rezultatele lui Sir Ronald Ross in privinţa malariei, desfaşurînd un studiu fructuos privind etiologia diferitelor forme de malarie si controlul acestei maladii cu ajutorul chininei.
• 1901: Congresul Internaţional al Tuberculozei (Londra) unde Koch afirmă că bacilii care provoacă tuberculoza la om şi animale nu sunt identici, afirmaţie care bulversează lumea medicală; insa timpul va demonstra ca Robert Koch a avut dreptate.

Lucrează la cercetarea bacilului tific, si in urma cercetărilor emite ipoteza că bacilul se transmite mult mai uşor de la om la om, decit prin apa infectata, şi ca urmare se iau masuri in această privinţa.

• 1904: este trimis in Africa de Est (provincie germana) pentru studiul febrei Coastei de Est (East Coast fever), boala care apăruse la vite; cu aceasta ocazie face observaţii interesante legate de Babetsii si de Trypanosoma.
• 1905 primeşte Premiul Nobel pentru Medicina şi Fiziologie .
• 1906 se reîntoarce în Africa pentru a continua studiile asupra genului Trypanosoma, şi raportează că atoxylul (compus pe baza de arsenic, obţinut din anilină) este tot atât de eficient ca şi chinina împotriva malariei.

Pe parcursul vieţii sale Koch primeşte numeroase distincţii, medalii si titluri de Membru onorific al Universitaţilor din Heidelberg, Bologna, a Societaţilor medicale din Berlin, Viena, Posen, Napoli şi New York, precum şi Cetaţean de Onoare al oraşelor Berlin, Wollstein şi din partea oraşului natal Clausthal; este decorat cu Ordinul Coroanei Germane, Marea Cruce a ordinului german Vulturul Roşu ( prima de acest gen acordata unei personalitati medicale), precum si alte Ordine înalte din partea Rusiei si Turciei

Rezumat:

Koch a stabilit cauza bacterială a mai multor boli infecţioase şi a descoperit microorganismele care cauzeaza anthraxul (1876), infectarea rănilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) si alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 până în 1891 şi şef al Institutului de Boli Infecţioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 până în 1904. În cursul cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german şi pentru cel englez, a călătorit în Africa de Sud, India, Egipt şi în alte ţări. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonică, lepra şi alte boli. Pentru descoperirea tuberculinei, vaccinul folosit în descoperirea infecşiei tuberculoase, Koch a primit in 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina.