Recircularea apei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Formula chimică a H₂O fiind în natură sub forma de agregare lichidă, solidă şi gazoasă.

Recircularea apei este un proces prin care apa reziduală este tratată (curăţită) în vederea îmbunătăţilor ei calitative cu eliminarea impurităţilor şi produşilor toxici fiind reintrodusă în circuitul de utilizare.

[modifică] Procedeele de epurare

Metoda mecanică este prima metodă în epurarea apei, prin acest procedeu de filtrare se înlătură ca. 20-30 % din impurităţile insolubile ce plutesc în apă.
Metoda biologică este etapa a doua într-o staţie de epurare, folosindu-se în acest scop bacteriile aerobe şi anaerobe şi mineralizarea intensă a apei, prin această metodă se elimină produşi chimici organici ca nitraţi, fosfaţi, sulfaţi, metan.
Metoda chimică cel mai utilizat procedeu este reacţia de oxidare şi prin cascade, prin hiperaerarea apei, prin care se îndepărtează în special fosforul din apă.

Procesele dintr-o staţie de epurare a apei a macro-cineticii reacţiilor se pot calcula matematic.

Cisterne reziduale

[modifică] Produsele reziduale

Prin epurarea apei se obţin produsele reziduale care se acumulează în cisterne sub formă de nămol şi gaze reziduale (un amestec de metan şi bioxid de carbon) produse prin procese de fementare a bacteriilor existente în nămol.
Aceste cisterne sunt de fapt staţia producătoare de biogaz, după înlăturarea hidrogenului sulfurat, aceste gaze se folosesc ca şi carburanţi pentru motoare, sau la încălzire, producere de curent electric.
Nămolul rezidual după un proces de deshidratare şi eliminare a produşilor toxici, se foloseşte ca îngrăşământ în agricultură.