Răscoala lui Horea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Răscoala lui Horea a fost mişcarea ţărănească care a avut loc în Transilvania în anul 1784 sub conducerea lui Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, Ioan Oargă, poreclit Cloşca şi Marcu Giurgiu, zis Crişan, în timpul guvernatorului Samuel von Brukenthal şi al împăratului Iosif al II-lea. Contextul răscoalei a fost acela al iozefinismului, formă a absolutismului luminat îndreptat în special împotriva privilegiilor nobiliare şi ecleziastice. Vasile Ursu Nicola, denumit Horea, a fost primit în mai multe rânduri în audienţă de împăratul Iosif al II-lea, care a venit în întâmpinarea cererilor sale. Odată întors în Transilvania, Horea a supralicitat ajutorul împăratului şi a atacat şi incedniat unele reşedinţe nobiliare, fapt care a declanşat o mişcare populară.
[modifică] Bibliografie
- Octavian Beu: Răscoala lui Horia 1784-1785, Bucureşti 1935,
- Octavian Beu: Bibliografia răscoalei lui Horia, Sibiu 1944,
- Nicolae Edroiu: Răsunetul european al răscoalei lui Horea, Cluj 1976,
- Alexandru Sterca-Şuluţiu: Istoria Horii şi a poporului românesc din Munţii Apuseni ai Ardealului, manuscris publicat în volum în anul 1983, în: Izvoarele răscoalei lui Horea. 1784-1785. Seria B. Izvoare narative. Vol. II. 1786-1860, Editura Academiei, Bucureşti 1983, p. 332-447.
