Posada
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În 1330, Posada a fost locul de desfăşurare a unei importante bătălii. În septembrie al acelui an, Carol Robert de Anjou, cu o puternica armata maghiară, pleacă să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I. Ocupă Ţinutul Severinului şi înaintează prin Oltenia spre Curtea de Argeş, pe care o incendiază.
Oferta de pace făcută de Basarab este refuzată, deşi i se promitea reluarea plăţii vechiul tribut şi cedarea unui fiu la curte ca garantie, "numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele".
Oştirea ungurească a fost prinsa intr-o vale ingustă şi prăpăstioasă, la Posada,de oamenii lui Basarab I, şi a suferit o înfrângere umilitoare. Localizarea Posadei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine, istoricii plasând Posada cel mai probabil pe Valea Oltului [1], în Ţara Loviştei, în zona Mehadiei sau pe culoarul Rucăr Bran [2].
În lupta de 4 zile (9 - 12 noiembrie 1330), Carol Robert a scăpat cu greu, schimbând hainele cu un fidel al său. Prin această victorie, Basarab I a reusit sa consolideze independenta Ţării Româneşti, sa o intareasca din punct de vedere statal, pentru ca mai apoi sa-i largeasca hotarele. În ultima parte a domniei, Basarab a domnit împreună cu fiul său Nicolae Alexandru. A murit în 1352.
Trebuie menţionat totuşi, că în 1354 Nicolae Alexandru a recunoscut suzeranitatea regelui maghiar Ludovic cel Mare.
Atât Basarab I, cât si fiul si urmasul sau la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântati la Câmpulung. Piatra tombala a acestuia din urma se pastreaza si astazi în biserica din Complexul voievodal Negru Vodă:
"În luna noiembrie 16 zile a raposat marele si singur stapânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, vesnica lui pomenire."
Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavona, cunoscut pâna acum în Tara Româneasca.
