Piaţa Unirii din Cluj-Napoca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Piaţa Unirii văzută dinspre sud-est

Cele 2 clădiri „gemene” de pe latura estică. Una dintre ele a fost recent renovată.

Piaţa Unirii este piaţa „punctul zero” al oraşului Cluj-Napoca, în jurul ei constituindu-se în trecut cetatea medievală şi centrul Cujului. Piaţa este cea mai mare ca dimensiune (cca. 200m pe 180m) din vechile pieţe aflate în centrul şi sud-estul Europei. Există pieţe de dimensiuni mai mari, dar acestea s-au format mult mai târziu.

Istoric, este cea de-a doua piaţă a Clujului, după Piaţa Mică (actuala Piaţa Muzeului). Iniţial, în Evul Mediu, era denumită Piaţa Mare, spre a fi deosebită de cealaltă piaţă, Piaţa Mică. În ultima parte a secolului XIX numele i-a fost schimbat în Piaţa Principală, denumire care nu a rămas pentru mult timp. În prima parte a secolului XX piaţa a fost denumită Piaţa Regele Matei, după numele lui Matei Corvin. După Marea Unire piaţa a fost numită Piaţa Unirii, nume care îl poartă şi acum. În perioada guvernării comuniste denumirea i-a fost schimbată în Piaţa Libertăţii. Colocvial este denumită şi Piaţa Mare sau simplu Centru.

În centru se află Biserica Sf. Mihail şi Statuia lui Matei Corvin. Laturile pieţei conţin mai multe clădiri celebre: astfel pe latura estică se află Palatul Bánffy, care adăposteşte acum Muzeul de Artă şi cele 2 clădiri construite în oglindă, de la care porneşte strada Iuliu Maniu. Pe latura sudică se află clădirea fostei primării şi cea a Băncii Naţionale. La colţul sud-vestic se află clădirea Hotelului Continental, ridicată la 1894.

Piaţa urmează a fi supusă unui proces de refacere şi transformare în zonă pietonală, alături de latura nordică a Bulevardului Eroilor. ^[1]