Mircea Florian, filosof
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la Mircea Florian, filosoful. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Mircea Florian (dezambiguizare).
Mircea Florian (1888 - 1960) a fost un academician şi filosof român, ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1990.
În 1914 îşi susţine doctoratul în filosofie în Germania, cu teza Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson (Conceptul de timp la Henri Bergson). A fost profesor la Universitate şi a condus sectorul de istorie a filosofiei al Institutului de Filosofie de pe lângă Academie. Gîndirea logică a lui Titu Maiorescu, căruia i-a fost student, l-a marcat pentru toată viaţa. [1]
[modifică] Principalele scrieri
- Îndrumare în filosofie, 1922
- Ştiinţă şi raţionalism, 1926
- Metafizica şi problematica ei, 1932
- Antinomiile credinţei, 1936
- Cunoaştere şi existenţă, 1939
- Reforma logicei, 1942
- Reconstrucţie filosofică, 1943
- Metafizică şi artă, 1945
- Misticism şi credinţă, 1946
- Filosofia Renaşterii, 1948
- Logica lui Aristotel, 1957
[modifică] Note
- ↑ Larousse, Dicţionar de filosofie