John Galsworthy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Medievală Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori pe categorii Romancieri - Dramaturgi Poeţi - Eseişti Nuvelişti - Proză scurtă
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
Toate articolele din serie
editează

John Galsworthy (n.14 august 1867 - d.31 ianuarie 1933), prozator englez este laurat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932.

John Galsworthy

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"pentru remarcabila sa artă narativă care îşi găseşte forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte"

[modifică] Date biografice

John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de jurişti a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu fraţii şi surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construieşte în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow şi apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrieteneşte cu un ofiţer maritim de origine poloneză care-şi povesteşte minunat aventurile sale de marinar şi contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja îşi terminase primul său roman, va trezi în el tentaţia de a deveni scriitor. "Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris", mărturiseşte el într-o scrisoare adresată unui prieten, "cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câştiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a scrie poate fi cultivată, dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare". La întoarcerea sa, manifestă foarte puţină plăcere pentru domeniul afacerilor. În 1895 se produce evenimentul sentimental care va marca tot restul existenţei sale: el devine iubitul Adei Cooper, seducătoarea soţie a vărului său, maiorul Athur Galsworthy. Orfană de tată, această pianistă are o sensibilitate incompatibilă cu caracterul soţului său, iar John va trebui să aştepte zece ani până ce vărul său va consimţi să divorţeze, apoi moartea tatălui său, în 1905, pentru a regla printr-o căsătorie această situaţie nelegitimă, foarte umilitoare într-o societate ca a sa. Primele tentative literare datează din această perioadă a vieţii sale. Chiar dacă publică patru cărţi (1897-1901), sub pseudonimul de John Sinjohn, el va renega două dintre acestea: From the Four Winds şi Jocelyn.

El debutează în literatură, sub numele său adevărat, în 1904 cu romanul The Island Pharisees("Insula fariseilor") care are parte de o primire obişnuită. El a primit totuşi pentru acest manuscris, ca şi pentru celelalte, sfaturi avizate şi susţinerea unui consilier literar, pe cât de talentat pe atât de influent, Edward Garnett, faimosul editor care a jucat un rol la fel de decisiv pe lângă Joseph Conrad, D. H. Lawrence şi Arnold Bennett. Succesul îl cunoaşte cu cea de a doua lucrare: The Man of Property (1906). John Galsworthy "amorsează" saga familiei Forsyte pe care o va completa cincisprezece ani mai târziu, şi unde domină acel personaj fascinant care este Soames. În acelaşi an, prima sa piesă de teatru, Silver Box, este montată la Court Theatre, având parte de "binecuvântarea" lui Bernard Shaw. John Galsworthy este propulsat dintr-odată în primul rând al unui curent teatral, naturalist şi social, influenţat de către Ibsen. Mai mult reformator decât subversiv, John Galsworthy va denunţa inegalităţile tratamentului rezervat bogaţilor şi săracilor în justiţie. Prin urmare el va apăra sindicalismul în Strife (1909) sau va denunţa oroarea recluziunii criminale în Justice (1910) cu atâta vigoare încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice. El încearcă, într-o manieră mai puţin fericită, să se posteze în rolul de reformator al societăţii în Fraternity (1909), The Freelands (1915), dar este o altă temă, obsedantă, inspirată de propria sa aventură cu Ada - aceea a căsătoriilor nepotrivite, a divorţului acordat cu zgârcenie, a oprobiului care loveşte cuplurile neligitime - temă explorată în The Patrician (1911) şi The Dark Flower (1913). Elogiile apropiaţilor săi, turneele triumfale în Statele Unite, nu-i ascund faptul că aparţine unei epoci revolute. Prin educaţia sa se simte profund străin faţă de haosul perioadei de după război. Nostalgia sa faţă de trecut îl împinge atunci să redea viaţă acestei părţi a societăţii pe care o cunoaşte mai bine, familia, clasa mijlocie prosperă atât de puternică la sfârşitul domniei reginei Victoria, pe care a caricaturizat-o magistral în The Man of Property. Anii care i-au mai rămas de trăit vor fi consacraţi, din 1920 până în 1928 redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga şi apoi O comedie modernă, două trilogii în care Soames este figura dominantă. Succesul operei este considerabil ca şi cum aceste valori uitate precum proprietatea, responsabilitatea unei femei şi sensul familiei aveau ceva liniştitor, într-o societate care făcuse din acestea tabula rasa. În teatru, piesa Loyalties (1920), care reglează conturile cu onoarea militară şi prejudecăţile rasiste, cunoaşte de asemenea o largă recunoaştere. În general nuvelele şi romanele sale sunt inspirate de dorinţa sa de a releva în chip realist ce este nobil în oameni şi deopotrivă de a acuza "fariseismul, simţul proprietăţii, fatalitatea care stau în calea simpatiei omului de către om".

Galsworthy excelează în portret. El este un atent observator al trăsăturilor care relevă calităţi sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Sincerei sale compasiuni, izvorâtă dintr-o înţelegere sensibilă a nedreptăţilor ca şi a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendinţe moralizatoare tradiţionale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-şi zugrăveşte personajele sub multiple aspecte, abţinându-se însă de a le judeca. În fapt, prin însăşi alegerea şi punerea în valoare a unei trăsături sau a alteia, Galsworthy îşi conduce cititorul spre o anume apreciere a oamenilor şi faptelor lor. John Galsworthy, copleşit de onoruri primeşte în 1929 Ordinul Meritului, el refuzând 11 ani mai înainte titlul de cavaler oferit de Coroană. El fondează în 1921 Clubul PEN, faimoasa asociaţie internaţională de scriitori cu sediul la Londra, devenindu-i primul preşedinte. O dată cu Sfârşit de capitol, un nou triptic care va prelungi trilogiile precedente, el descrie lenta eroziune a unei alte familii, cu tradiţii mai vechi şi de sorginte mai aristocratică decât cea a familiei Forsyte. Cu puţin înainte de moartea scriitorului, în 1932, un premiu Nobel pentru literatură vine să încoroneze această operă în care satira socială este temperată de nostalgia unei lumi revolute. Galsworthy nu va putea să-şi primească personal acest premiu, el încetând din viaţă în ziua de 31 ianuarie 1933.