Isaia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Isaia (în ebraică ְשַׁעְיָהוּ, Yəšaʿyáhu) a fost un profet evreu. Şi-a început activitatea în Ierusalim în anul morţii regelui Ozia şi a continuat-o sub regii Ioatam (740 – 736), Ahaz (736 – 716) şi Ezechia (716 – 687). Critica literară, prin secolul al XIX-lea presupunea că această carte nu prezintă un caracter omogen şi constă din mai multe părţi: până în 1800 se credea că este un singur Isaia (cap. 1-66); după 1850 a devenit clasică teoria unui deutero Isaia astfel proto Isaia (1 – 39) şi deutero Isaia (40 – 66) care ar fi scrisă pe la sfârşitul exilului.

Odată cu istoricul Duhm a început a se vorbi despre un trito Isaia (cap. 56 – 66) Răspunsul comisiei biblice din 1910 arată că nu există dovezi suficiente pentru susţinerea tezei lui trito Isaia. Astăzi totuşi se înclină spre această teorie. Se presupune că a existat un proto Isaia care a creat o adevărată şcoală de gândire în perioada 740 – 701, unul care în timpul exilului babilonic a continuat în spiritul lui Isaia revelaţia pe care a inspirat-o Dumnezeu privind viitorul Mesia şi un al treilea Isaia, tot din şcoala lui Isaia care după întoarcerea din robie, a completat aceste texte. Ideile de bază ale operei lui Isaia se referă sunt: Dumnezeul lui Isaia este „cel sfânt”, Dumnezeu este singura realitate importantă, mesianismul, rămăşiţele - elita religioasă care este purtătoarea mesajului divin nealterat. Partea aparţinătoare lui Isaia este partea capitolelor 1-39 şi se împarte în: profeţii privitoare la tribul lui Iuda şi Ierusalim (1-12), profeţii privitoare la neamurile păgâne (13-23), marele apocalips (24-27), ameninţări care încep cu „vai” (34-35) şi o completare istorică (36-39). După o veche tradiţie iudaică, Isaia ar fi trăit până la începutul domniei lui Manase şi ar fi fost ucis din ordinul acestui rege idolatru fiind tăiat cu fierăstrăul (690). Isaia a trăit într-un timp când marea putere asiriană a ajuns la culmea sa prin anul 722 î.Cr., anul prăbuşirii regatului de nord. Isaia a avut un rol atât religios cât şi politic iar prin puterea convingerilor sale şi prin activitatea sa, a dezvoltat o teologie despre Dumnezeu şi însuşirile sale şi despre raporturile Lui cu lumea. El a prezis pe Mesia şi împărăţia mesianică cu atâtea amănunte încât Sfinţii Părinţi l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”. Cartea are două părţi, prima parte ( cap. 1 – 35 ) cuprinde cuvântări adresate contemporanilor. Partea a doua ( cap. 40 – 66 ) tratează despre mântuirea drepţilor. Capitolele 36-39 sunt secţiuni istorice. Prima parte cuprinde cuvântări şi profeţii rostite în diferite timpuri şi împrejurări: mustrări, ameninţări. Putem deosebi trei cicluri de cuvântări: În primul, Isaia prezice prăbuşirea lui Israel, a Siriei şi a Asiriei (7,12), naşterea din fecioară a lui Isus (7,14), perspective despre împărăţia mesianică (9, 1-6), principele păcii se naşte în condiţii modeste (11, 1-3), El va domni cu dreptate şi pace (11, 3-9). În al doilea ciclu arată zece profeţii de ameninţare împotriva diferitelor regate şi popoare (Babilon, Asiria, Moab, Siria şi Israel – cap 13-27), pedepsirea Ierusalimului (cap 22-23) şi un cuprins arheologic şi apocaliptic: judecata universală, instalarea împărăţiei mesianice (cap. 27). Al treilea ciclu cuprinde o cuvântare împotriva Egiptului şi a regatului Iuda (cap 28-35) şi un adaos istoric (cap. 36-39). Partea a doua cuprinde în general profeţii de mântuire şi îndemnuri profetice. Ideea generală poate fi cuprinsă în cuvintele: „cei întorşi se vor converti întru dreptate şi vor da mărire lui Dumnezeu”. Se vorbeşte despre problema răscumpărării, despre pedeapsa păcatului, despre judecată, despre Mesia şi împărăţia mesianică. Putem deosebi trei secţiuni: deşertăciunea idolească (cap 40-43), se tratează despre robul lui Dumnezeu şi despre viitorul fericit a lui Israel, despre chipul lui Mesia în suferinţă şi opera sa mântuitoare (cap 49-57), tratează despre înfăptuirea împărăţiei mesianice, despre convertirea popoarelor şi adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim. În toate cele trei secţiuni se descrie suferinţa şi slava lui Mesia sub denumirea de „robul lui Dumnezeu”. Sfinţii Părinţi recunosc că Isaia cap. 53 este o prezicere a operei şi patimilor Mântuitorului. Scopul cărţii este în general consolator. Profetul anunţă judecata lui Israel şi a celorlalte popoare dar această judecată va avea menirea să mântuiască pe aceia care în urma căinţelor avute se vor întoarce la Dumnezeu. Nici popoarele păgâne nu se vor nimici şi ele se vor bucura de binefacerile împărăţiei mesianice. În chip deosebit, profetul scoate în evidenţă însuşirile divine: atotştiinţa (cap 29, 15-16), puterea (cap 30, 27-33), bunătatea (cap 30, 18), iubirea şi sfinţenia (cap 39, 13 ; 33, 14) şi dreptatea. Profetul stăruie în chip deosebit asupra sfinţeniei divine. În partea a doua a cărţii ni se înfăţişează trei adevăruri fundamentale: transcendenţa lui Dumnezeu, opera de mijlocitor a „robului lui Dumnezeu” şi universalitatea mântuirii. Isaia este în acelaşi timp profetul mesianic prin excelenţă caracterizându-se prin ideea universalităţii, genealogia lui Isus, fiul Fecioarei, din tulpina lui Iesei, tatăl lui David, funcţia de învăţător şi mijlocitor al mântuirii şi răscumpărarea în calitate de „rob a lui Yahwe”. Limba cărţii lui Isaia este ebraica clasică şi se distinge prin puritate, eleganţă şi voiciune.

Adorarea lui dumnezeu

Sfântul prooroc Isaia este pomenit în Sinaxar în luna mai, ziua a noua : Tot în această zi, pomenirea pomenirea sfântului slăvitului prooroc Isaia. Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a şi fost tăiat cu ferăstrăul, şi cu sfârşit mucenicesc şi-a săvârşit viaţa, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Şi Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăşi acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leşinând de sete, seruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat şi îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuieşte trimis. Şi în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puţurile şi fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieşit puţină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmaşi, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmaşii, de unde aveau iudeii apă să bea. Şi fiind înştiinţaţi că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o şi au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea şi până astăzi fără de veste izvorăşte. Şi de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, şi poporul l-a îngropat cu osârdie şi cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă şi după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei. Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoţilor, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Şi a făcut cale ocolită într-o parte şi într-alta, care are intrare neştiută de mulţi. Şi până astăzi este neştiută de cei mai mulţi dintre preoti, ca şi de tot poporul, căci acolo îşi ţinea regele aurul ce-i venea din Etiopia şi aromatele, adică miresmele cele scumpe. Şi de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David şi a lui Solomon preoţilor babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, şi minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinţilor săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmaşilor săi. Şi l-a făcut fără de rod din ziua aceea. Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă şi ascuţită, şi se apropia a ajunge cu vârsta la bătrâneţe. Şi se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost aşezate mai pe urmă şi moaştele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

Profeţi biblici

Abraham

Aron

Moise

Ilie

Isaia

Ieremia

Ezechiel

Osea

Daniel

Ioel

Amos

אברם

אַהֲרֹן

מֹשֶׁה

אֱלִיָּהוּ

יְשַׁעְיָה

יִרְמְיָה

יחזקאל

הוֹשֵׁעַ

דָּנִיֵּאל

יוֹאֵל

עָמוֹס

Avraham

Aharon

Moşhe

Elijah

Yša`yah

Yrmyāh

Yeḥzeqāel

Hōše`a

Daniyyel

Yōel

`Amōs

Abdias

Iona

Mihea

Naum

Habacuc

Sofonie

Hagai

Zaharia

Malahia

Ioan Botezătorul

ׁהדָּנִיֵּאל

אֵלִ

יָּהוּ

נַחוּם

חֲבַקּוּק

צְפַנְיָה

חַגַּי

זְכַרְיָה

מַלְאָכִי

יוחנן

`Obadiyah

Yohnah

Mīḫah

Naḥūm

ḥabaqūq

ṣefaniyah

ḥaġay

Zaḫariyah

Malāḫy

Yohanan