Ion Mihalache
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963 Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deţinuţilor politici) a fost învăţător, om politic, întemeietorul Partidului Ţărănesc.
[modifică] Biografie
Fiu de ţăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepţie, a urmat şcoala normală şi a ajuns învăţător.
În Primul război mondial, Ion Mihalache s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviţei, pe fronturile de la Oituz şi Mărăşeşti, fiind distins cu ordinul militar de război "Mihai Viteazul". A organizat şi militat pentru izbânda referendumului prin care populaţia din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă.
După Primul război mondial, a întemeiat Partidul Ţărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României le promisese pe front soldaţilor, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria împreună cu Barbu A. Ştirbey, discurs care făgăduia pământ ţăranilor şi care îi însufletise să lupte eroic la Mărăşti, Mărăşesti şi Oituz.
După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache s-a unit cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Alexandru Vaida-Voievod.
O realizare deosebită care a dat conţinut şi profunzime învăţământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de Legea lui Ion Mihalache) prin care, pentru instruirea elevilor s-au atribuit şcolilor agricole terenuri în suprafaţă de circa 100 ha. iar celor horticole de 25 de ha. [1]
În anul 1926, Partidul Ţărănesc se uneşte cu Partidul Naţional, condus de Iuliu Maniu. Acesta devine preşedintele partidului, iar Mihalache vicepreşedinte.
În concepţia lui Mihalache, progresul ţării nu consta în industrializare ci în agricultură. El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către ţăranii improprietăriţi la întoarcerea de pe front. Pentru a-şi pune în aplicare ideile, a organizat obştea sătească de la Topoloveni-Argeş să producă rentabil pe suprafeţe optime, asociindu-i pe ţărani într-o cooperaţie cu rezultate notabile în plan economic şi social. La Topoloveni, ţăranii au beneficiat de şcoli superioare, de asistenţă medicală, de cămin cultural, de băi comunale şi, în general, de un standard civilizat de existenţă.
Între 1928 şi 1930, Mihalache este ministru al Agriculturii. Din 1930 până în 1933, ocupă funcţia de ministru de Interne.
În 1941 a îmbrăcat din nou haina militară, luptând până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei.
După venirea la putere a comuniştilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de "Înscenarea de la Tămădău".
