Fuziune nucleară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacţionează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele iniţiale. Ca urmare a fisiunii se produc şi alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee de heliu) sau beta (electroni sau pozitroni).
Din cauză că nucleele participante în fuziune sunt încărcate electric, reacţia de fuziune nucleară poate avea loc numai atunci când cele două nuclee au energie cinetică suficientă pentru a învinge potenţialul electric (forţele de respingere electrică) şi prin urmare se apropie suficient pentru ca forţele nucleare (care au rază de acţiune limitată) să poată rearanja nucleonii. Această condiţie presupune temperaturi extrem de ridicate dacă reacţia are loc într-o plasmă, sau accelerarea nucleelor în acceleratoare de particule.
Fuziunea nucleară este sursa principală de energie în stelele active.
Fuziunea nucleară ar putea deveni o sursă de energie practic nelimitată (şi ecologică) atunci când reactoarele de fuziune (care în prezent se află în fază experimentală şi nu produc încă un surplus net de energie) vor deveni viabile din punct de vedere tehnologic şi economic.
| Ramuri generale ale fizicii | |
|
Fizică atomică, moleculară şi optică | Mecanică clasică | Fizica materiei condensate | Mecanică continuă | Electromagnetism | Relativitate generală | Fizica particulelor | Teoria câmpului cuantic | Mecanică cuantică | Relativitate specială | Mecanică statistică | Termodinamică |
|
 |
Acest articol din domeniul fizicii este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
