Etimologia cuvântului Vlah

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vlah este un termen utilizat pentru a desemna popoarele latine din Europa de sud-est: românii, aromânii, megleno-românii şi istro-româniii.

Cuvântul este de origine germanică: e vorba de forma "Walha" cu care vechii germani îşi denumeau vecinii celtici, probabil derivat din numele unui trib cunoscut de romani ca Volcae (în scrierile lui Iulius Cezar), iar de greci ca "Ouólkai" (Strabon şi Ptolemeu). Această folosire este încă păstrată în limba engleză - Welsh. Originea numelui tribului pare să fie aceiaşi cu nemţescul "volk" sau englezescul "folk".

Cum celţii (galii) au fost romanizaţi, cuvântul şi-a schimbat înţelesul în acela de "popor romanic", aşa cum este el păstrat azi în numele valon în Belgia. .

Acest cuvânt, care desemna popoarele romanice, a fost împrumutat de la goţii germanici (ca *walhs) de către slavi. Mai apoi, întelesul acestui substantiv în limbile slave a evoluat diferit, după cum se arată mai jos:

Limba	Forma	Înţeles
Limba bulgară	влах	român / vlah
Bulgară	влах	om din Valahia
Bulgară	влах	crescător de vite, cioban
Limba cehă	Valach	om din Valahia
Cehă	Valach	om din Valašsko (în Moravia)
Cehă	valach	cioban
Cehă	valach	cal (armăsar castrat)
Cehă	valach	om leneş
Cehă	Vlach	italian
Limba poloneză	Włoch	italian
Poloneză	Wołoch	imigrant român
Poloneză	wałach	cal (armăsar castrat)
Limba rusă	валах	om din Valahia
Limba sârbo-croată	Vlah	român / vlah
Sârbo-croată	Vlah	om din Valahia
Sârbo-croată (dialectul croat)	Vlah	istro-român
Sârbo-croată (dialectul din Dubrovnik)	Vlah	om din Herzegovina
Sârbo-croată (dialectul Croaţia de vest)	Vlah	italian
Sârbo-croată (dialectul croat)	vlah	crescător de vite (în evul mediu)
Sârbo-croată (dialectul croat din Istria)	vlah	colonist nou
Sârbo-croată (dialectul din Dalmaţia)	vlah	plebeu
Sârbo-croată (dialectul din insulele Dalmaţiei)	vlah	om de pe continent
Sârbo-croată (dialecte din vest şi nord)	vlah	ortodox
Sârbo-croată (dialecte din Podravina)	vlah	Catholic care este vorbitor de limbă neoştokaviană
Sârbo-croată (dialecte folosite de bosniaci)	vlah	nemusulman locuitor în Bosnia
Sârbo-croată (dialect Travnik Bosniac)	vlah	catolic
Limba slovacă	Valach	om din Valahia
Slovacă	Valach	om din Valašsko (în Moravia)
Slovacă	valach	cioban
Slovak	valach	cal (armăsar castrat)
Slovak	Vlach	italian
Limba slovenă	Lah	italian
Slovenă	Vlah	emigrant sârb
Limba ucraineană	волох	român / valah

De la slavi, cuvântul a trecut şi la alte popoare: la unguri ("olah") şi la greci ("vlachoi") şi a fost folosit pentru toate popoarele latine din Balcani. El a căpătat şi un al doilea înţeles, acela de "cioban", după ocupaţia multor vlahi din Grecia şi Serbia. În Albania s-a întâmplat invers, çoban a ajuns să însemne "vlah".

Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din romanus pentru a se numi pe ei înşişi: români, rumâni, rumâri, aromâni, arumâni etc.

Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români, ci de obicei pentru a numi pe aromâni, istro-români şi megleno-români.

În Serbia, minoritatea română (care traieşte în special în Voievodina şi pe valea Timocului) deşi vorbeşte dialectul daco-român (româna standard), este numită încă "vlahă". În recensămintele din Iugoslavia, atât aromânii din Macedonia cât şi românii din Serbia erau catalogaţi ca "vlahi".

Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este "cuţovlahi" (care înseamnă "vlah şchiop"), dar acesta este socotit de aromâni o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia şi Bulgaria) ţinţar, nume care vine de la modul în care este pronunţat cuvântul cinci: "ţinţi".